Interviu cu poeta Miruna Vlada – partea a II-a

A doua parte a interviului cu nu a putut ocoli subiectul alegerilor prezidențiale, alegeri care băteau la ușă în săptămâna dialogului nostru. Discuția a mers mai degrabă spre zona pattern-urilor, dar și spre cea a tendințelor din România, dar și din Balcani. Prima parte a dialogului cu poeta o găsiți aici.

dezbatere-bosnia-partaj

Cred că toți cei interesați de istorie și de politică în toate sensurile pot găsi în cartea asta multe elemente interesante, despre care ei credeau că nu au ce căuta în .

 

SemneBune: Până acum am observat două direcții negative în receptarea cărții tale. Pe de o parte există comentatori care spun că de fapt avem de a face cu două cărți, Bosnia și Partaj, pe de altă parte au existat critici din cauza introducerii limbajul de specialitate, în special cel provenit din zona juridică. Cum ai reușit să integrezi acest tip de limbaj în poemele tale?

: Cred că textele respective se pot citi și altfel. Dacă le pui într-un alt context, ele sunt de o sensibilitate extraordinară. Deși inițial textele din zona juridică sunt foarte inexpresive și vorbesc despre drama unor oameni care ajung să își împartă rapid bunurile, acestea pot fi plasate și într-un alt context. Mie mi s-a părut firească trecerea asta, mai ales că nu e vorba numai de limbajul juridic. Sunt acolo mostre de mai multe tipuri de limbaj: limbajul cu care vorbește calculatorul cu noi, forumurile de specialitate, limbajul comentatorilor sportivi. Pentru cineva cu simțurile atât de deschise, cum m-a făcut pe mine să mă simt Bosnia, practic totul din jur devine subiectul dramei tale.

SB: Vezi în punctul de plecare pentru o piesă de teatru sau pentru un scurt metraj?

MV: S-ar putea. Sunt multe voci acolo, cred că e acolo un profil cinematografic. Deși asta poate părea cam facil, lucrurile putând funcționa mai bine în . Ele, narativizate pe scenă sau în fața camerei, ar putea să devină redundante. Dar, dacă cineva va fi inspirat de chestia asta, sigur că poate să iasă și un scenariu.

SB: De ce ar trebui ca un cititor neantrenat, care nu citește neapărat poezie contemporană, să citească volumul tău?

MV: Cred că mă ajută foarte mult ineditul temei și faptul că este vorba de un alt spațiu cultural. Cred că toți cei interesați de istorie și de politică în toate sensurile pot găsi în cartea asta multe elemente interesante, despre care ei credeau că nu au ce căuta în poezie. E o carte și pentru cei care sunt interesați de problematica psihologiei victimei. Sunt mai multe piste prin care tipul ăsta de poezie poate ajunge la public, ieșind cumva din autobiografismul pur. Mulți cititori, în zilele noastre, sunt dezamăgiți de poezia contemporană tocmai pentru că este autoreferențială…

SB: Autistă!!

MV: Autistă. Și vorbește de niște teme care îl rup complet pe cititor de autor. La mine intenția a fost aceea de empatie, de dorința de a ajunge la celălalt, de a ajunge  la drama celuilalt. Cred că până la urmă ăsta e rostul poeziei, de a-i face pe oameni să-ți împărtășească niște lucruri. Și toți cei care simt nevoia asta, o pot regăsi în carte.

Un lucru care mă dezamăgește foarte mult și în politica noastră și în cea balcanică este tocmai disprețul politicienilor față de oameni, față de cetățeni.

 

SB: Suntem cu 72 de ore înainte de al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale (interviul a fost realizat pe data de 13 noiembrie 2014, n.n). Urmează acum câteva întrebări legate de această campanie electorală. Aș vrea să te întreb dacă există asemănări între fanatismul pe care îl regăsim de exemplu la un derby Steaua Roșie – Partizan Belgrad și polarizarea pe care a determinat-o această campanie electorală în România. Crezi că există similitudini între ce se întâmplă la noi și ceea ce se petrece în Balcani? Observi niște patternuri comune?

MV: Da. Corupția, retorica gonflată, dorința de a păcăli Vestul și de a face Uniunea Europeană să creadă că noi suntem pe drumul cel bun, când de fapt noi ne continuăm jocurile. Suntem balcanici până în măduva oaselor în sensul ăsta și poate că, dintr-un anumit punct de vedere, este bine că avem personalitatea noastră și că nu ne lăsăm băgați în patul lui Procust de către vestici. Dar un lucru care mă dezamăgește foarte mult și în politica noastră și în cea balcanică este tocmai disprețul politicienilor față de oameni, față de cetățeni. Mă deranjează și ideea asta că instituțiile sunt propriul lor fief, în care fac exact ce ar face și pe o plantație personală chiar dacă, de cele mai multe ori, oamenii simpli sunt cei care au de suferit. Lucrurile astea ajung să te enerveze și, oricât de ipocriți ar fi americanii și orice fel de dublu standard ar avea ei, totuși principiul acesta al contractului între cetățeni și politicieni pe baza responsabilității e totuși un lucru care are de a face cu democrația și care nouă ne lipsește.

Miruna_Vlada

SB: Cum ți se pare această campanie electorală desfășurată pe Facebook? Eu o percep ca pe un soi de livescore împrumutat din zona fotbalului. Acest tip de campanie nu a fost prezent până acum în țara  noastră, practic e prima campanie în care online-ul este atât de puternic.

MV: Este o chestiune normală. Asta înseamnă dezbatere publică, din care să facă parte toate categoriiile de oameni, inclusiv cei angajați intelectual și anume scriitori sau orice alți artiști. Cred că participarea lor la dezbaterea publică cumva vine să fie și un barometru cultural al nostru, pentru că mulți o iau razna rău de tot și propagă niște puncte de vedere absolut oneroase, iar alții, tocmai, își arată capacitatea foarte fină de analiză, capacitatea de a sta puțin distanți, fără a lua niște parti pris-uri din astea prea evidente. Și lucrul ăsta cred că ne face să ne dăm seama mai bine și de profilul fiecăruia dintre ei. E riscant, evident, pentru că după ce intri într-o astfel de dezbatere și după ce îți asumi o anumită culoare politică, de aici decurg și anumite consecințe. Totuși, să ne aducem aminte că această campanie se va încheia foarte curând. Dar unii tind să se implice în dezbatere într-un sens absolutist, de parcă de asta va depinde soarta omenirii, ceea ce e doar parțial valabil. Vor depinde următorii ani, dar nu cred că e capătul lumii și nu cred că tebuie să devenim atât de prăpăstioși sau de agresivi, mă refer mai ales la intelectuali. Asta își permit diferiți aruncători de opinie de pe la televiziuni, dar așteptarea mea de la intelectuali e tocmai să nu ofere același spectacol dezgustător de circ al Antenei 3 sau al B1 TV, ci, mai degrabă, pe Facebook să aibă capacitatea de a rămâne cerebrali.

SB: Foarte populare în zilele acestea sunt instituțiile unfriend-ului și block-ului de pe Facebook. S-au rupt prietenii construite în ani de zile, datorită uneia sau alteia dintre opțiunile politice. Lumea pare că a ieșit din paginile lui Bertolt Brecht zilele acestea.

MV: Foarte bună comparația, așa e. E destul de brechtiană dezbaterea aceasta în alb și negru.

Kosovo, spre exemplu, este singurul stat din Balcani care are ca președinte o femeie.

 

SB: Cum comentezi atacurile de campanie care au vizat confesiunea religioasă, apartenența la o etnie, dar și implicarea Bisericii în dezbaterea electorală?

MV: Eu cred că religia e doar manipulată politic. Aici contează foarte mult și tradiția bizantină, care a legat foarte mult timp puterea politică de figurile religioase. Practic, cred că tema asta cu religia și cu atacarea unuia dintre candidați din cauza confesiunii religioase sau din cauză că are sau nu are copii… sau temele acestea megatradiționaliste, patriarhale pe de o parte reprezintă România, care este o țară patriarhală, iar pe de altă parte vin să arate și că totul poate să fie instrumentalizat. Totul, inclusiv o temă care nu are ce căuta într-un stat secular, cum se vrea a fi România.

doyourduty_voter-ed-poster

SB: Că tot ai vorbit la începutul interviului despre depturile femeilor, aș vrea să te întreb dacă există posibilitatea ca peste cinci ani să avem o femeie candidat la președinție, cu șanse reale măcar pentru turul al doilea.

MV: Cred că e mult prea devreme, ne mai trebuie vreo douăzeci de ani pentru asta. Dar pasul pe care l-am făcut acum a fost uriaș. Cu două femei candidat…

SB: Au obținut aproape 10% împreună.

MV: Împreună să obțină 10% e un pas uriaș. Sigur, am avut de a face și cu multe teme de campanie sexiste, operate chiar de către candidate. Până la urmă, pasul ăsta nu se face ușor. Dreptul la vot al femeii a fost obținut în peste 100 de ani de luptă a sufragetelor și a feministelor. Prin urmare, mă aștept ca și obținerea acestei funcții în stat să dureze. Kosovo, spre exemplu, este singurul stat din Balcani care are ca președinte o femeie. A fost o completă revoluționare a sistemului de acolo și nu numai. Dar am avut de a face doar cu un context de împrejurări. Nu a votat-o nimeni, a trebuit să înlocuiască un președinte demis de Curtea Constituțională. Chestiunea asta, venită din îmtâmplare, va veni să reformeze foarte mult modul în care se face politică în Kosovo.

Mulți scriitori tind să cadă în capcana ideologizării fenomenelor istorice prin care trec, adică să fie numai înăuntru.

 

SB: În final, aș vrea să ne recomanzi câțiva prozatori bosniaci sau din zona Balcanilor pe care i-ar putea avea în vedere editurile mari de la noi. Aș vrea, dacă poți, să te referi la cei care au adus un impact semnificativ în zona socială.

MV: A fost deja tradusă o autoare, care mie îmi place foarte mult. Mă refer la Slavenka Drakulić, dar nu au fost traduse romanele ei. Au fost traduse niște eseuri la Curtea Veche. Cred că ar trebui tradusă integral. A scris și un roman despre Frida, e foarte interesant. (Frida Kahlo, n.n.). A scris și despre comunism și despre război. Pe ea aș paria pentru a fi tradusă. Are cumva viziunea aceea pe care o regăsim și la Herta Müller. Vede procesele istorice și din interiorul și din exteriorul lor, lucru care e foarte remarcabil. Pentru că mulți scriitori tind să cadă în capcana ideologizării fenomenelor istorice prin care trec, adică să fie numai înăuntru. Ideea asta de exilat al propriei istorii, pe care și Herta Müller a avut-o și pe care și Slavenka o are, pentru că a plecat în anii ’90 în străinătate, ajută foarte mult scrisul, care căpăta mai multe nuanțe și mai multe înțelesuri.

SB: În final, aș vrea să îmi spui ce carte ai acum pe noptieră, ce citești în momentul acesta.

MV: Acum am Demonul Amiezii al lui Andrew Solomon. Nu e o carte pe care să o dai gata imediat, sunt multe părți pe care le savurez. Mi-a plăcut foarte mult combinația de registre pe care o folosește. E o carte care îmi este foarte dragă, da pe care o voi da gata nu foate curând.

 13 noiembrie 2014, Etajul 18

surse foto: bookaholic.ro, http://cultural.bzi.ro/, http://www.nwlc.org

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. Implicat în media culturală și Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 392