În camera copiilor teribili

Afis_Le_Salon_des_enfants_terribles_180

Piesa de Le Salon des enfants terribles”, inspirată de romanul “Les enfants terribles” de , suprinde povestea a patru tineri care îşi petrec majoritatea timpului într-o cameră separată de lume, un spaţiu intim în care legile exterioare, sociale, politice sau de orice fel, nu au nicio influenţă. Elizabeth (Letiţia Vlădescu), Paul (Istvan Teglaş), Gérard (Pavel Ulici) şi Agathe (Ana Ivan) trăiesc într-o lume proprie, naivă şi insinuantă în acelaşi timp. În regia lui , spectacolul redă atmosfera intimă de cocon în care se derulează întâmplări aparent banale, dar intense, pregnante până în măduva existenţei şi a morţii.

Totul începe în momentul în care Paul este adus acasă pe braţe la sora lui, Elizabeth, de către prietenul celor doi, Gérard. Bulgărele de zăpadă cu care Dargelos, personajul absent al piesei, îl loveşte pe Paul are un efect major asupra celui din urmă, aducându-l într-o stare de reverie latentă din care izbucneşte periodic în accese de furie, gelozie sau răutate. Gérard este îndrăgostit de Elizabeth, dar nu îşi declară sentimentele. Elizabeth pare să fie cea mai conştientă şi lucidă din grup, poziţie care îi permite să manipuleze relaţiile dintre cei patru în favoarea ei sau, mai degrabă, în favoarea menţinerii unei stări de fapt pe care o consideră avantajoasă pentru toţi. Dacă Dargelos se insinuează ca un demon in absentia ce ţese firul de păianjen al piesei, Agathe, nu întâmplător recunoscută de ceilalţi ca semănând fizic cu Dargelos, are singurul rol de a stârni reacţiile, de a fi reprezentarea fizică a abstractului şi absentului Dargelos.

Printr-un joc halucinant, care te transportă din prima secundă într-o altă lume, cei patru actori reuşesc să capteze esenţa personajelor lui Cocteau, teribilismul lor, habitatul neobişnuit pe care îl împart, relaţiile deopotrivă fireşti şi nepermise care îi ţin împreună. Sala Oglinzilor a Teatrului Elisabeta (locul în care s-a jucat reprezentaţia din 24 martie, de la ora 20:00) a fost exploatată la maximum şi integrată perfect în scenariul piesei. A fost astfel recreat spaţiul intim în care se desfăşoară acţiunea romanului “Copiii teribili” de . Jocurile de lumini şi întuneric au punctat râsetele, lacrimile, ţipetele şi şoaptele personajelor, le-au pus în valoare dansul, atingerile cu semnificaţie, dialogurile de copii care plănuiesc lucruri de adulţi.

“Le Salon des enfants terribles” este un spectacol de pe care l-ai simţi aproape chiar dacă nu ai sta, ca spectator, la un metru distanţă de actori, chiar dacă nu ai fi parte integrantă din decor şi implicit din poveste. Sensibilitatea transmisă de cele patru personaje ajunge la tine nu numai prin picăturile de apă cu care e posibil să fii stropit sau prin invitaţiile sordide pe care le primeşti de a li te alătura pe canapeaua din faţă, ci mai ales prin replicile şi gesturile copilăreşti, tragice, absolute.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Cristina Poșircaru

Avatar