Furtună la FNT

„Furtuna” după William Shakespeare, în regia lui Alexander Morfov, este spectacolul care a deschis Festivalul Naţional de de anul acesta.

„Un basm despre un duce detronat, devenit magicianul Prospero, şi despre fiica lui, Miranda. O comedie a iluziilor, feerie, un text despre putere şi răzbunare, Furtuna este, mai presus de orice interpretare, o piesă despre puterea demiurgică a artei și imaginaţiei. Ştiinţa lui Prospero depăşeşte legile oamenilor, controlează natura, stăpâneşte duhuri şi provoacă iubirea.” – cam aşa sună descrierea spectacolului, care nu mi-a spus, practic, nimic nou, aşa că mă aşteptam să văd un spectacol regizat şi jucat “în dulcele stil clasic” şi să mă plictisesc de moarte timp de 3 ore. Nu că aş avea o problema cu abordarea tradiţională a unei piese de , dar în opinia mea, asta nu mai e de ajuns în ziua de azi pentru a aduce publicul în sălile de spectacol.

Din fericire, surprizele plăcute s-au ţinut lanţ, începând cu faptul că scena nu este o scenă obişnuită, ci o corabie în toată regula, cu catarge, trape, hublouri şi parâme şi o punte la înălţime şi terminând cu lipsa rimei, lucru care face textul mai comercial, ce-i drept, dar, în acelaşi timp, mai uşor de digerat pentru publicul de rând.

Prospero (Ion Caramitru) seamănă izbitor cu Einstein şi are aerul unui bătrân oboist şi ursuz, care şi-a acceptat soarta. În ciuda naivităţii, Miranda (Crina Semciuc) nu mai este tocmai personajul asuprit, care a atras critica feministă de-a lungul timpului, ci o puştoaică rebelă, care îi răspunde tatălui cu tupeu şi de multe ori doar se preface că-l ascultă. În contrast cu Miranda, care aproape că-l sufocă şi abia îl lasă să vorbească, vedem un Ferdinand (Alexandru Călin) fragil, care parcă a coborât pe scenă dintr-un film Disney. Ariel (Istvan Teglas) este el însuşi plin de contraste, trecând de la servitorul umil la spiritul pus pe şotii, iar Caliban (Mihai Călin), în ciuda aspectului hidos, devine în viziunea lui Alexander Morfov un monstru cât se poate de simpatic, stângaci, bâlbâit şi copilăros, care pare să facă rău fără să-şi dea seama, stârnind milă şi hohote de râs cu fiecare replică.

Spectacolul este versatil, oscilând între tradiţional şi modern, neconvenţional şi ajungând până la absurd. Încă de la îneput ai impresia că asişti la o repetiţie, la un joc de-a jocul de teatru, actorii îşi fac încălzirea pe scenă şi îşi aduc recuzita, tot ei anunţă pauza, iar spectacolul este presărat cu nenumărate poante şi ieşiri din rol.

Scenele de grup, cu spiriduşi în bugi sau marinari – galerii de fotbal, cu muzică de la preclasică până la „Margareto, întoarce-te” sau „Mambo Italiano” şi faptul că se pune foarte mare accent pe mişcare/imagine şi sunet (furtuna creată pe scenă e o adevărată desfăşurare de forţe) sunt foarte vii şi antrenante, gustate din plin de public, aducând şi ele o notă comercială care asigură, de altfel, succesul spectacolului.

„Furtuna” lui Morfov este un spectacol pe înţelesul tuturor, bine dozat, care reuşeşte să aducă geniul lui Shakespeare la un nivel mai apropiat de cel al muritorilor de rând.

furtuna - sursa TNB

Regia: Alexander Morfov
Traducere: Radu Nichita, Nina Cassian
Decoruri: Nikola Toromanov
Costume: Andrada Chiriac
Ilustraţie muzicală: Alexander Morfov
Coregrafie: Florin Fieroiu
Lighting design: Chris Jaeger

Distribuția:

Prospero: Ion Caramitru
Miranda: Crina Semciuc
Caliban: Mihai Călin
Ariel: Istvan Teglas
Ferdinand: Alexandru Călin
Sebastian: Gavril Pătru
Antonio: Ioan Andrei Ionescu
Alonso: Andrei Finţi
Adrian: Vitalie Bichir
Stephano: Marcelo S. Cobzariu
Trinculo: Mihai Calotă
Marinari, Spirite, Creaturi ale insulei: Eduard Cârlan, Mădălin Mandin, Idris Clate, Ionuţ Toader, Axel Moustache, Eduard Adam
Nimfă: Alexandra Poiană

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2901