Despre poezia vie cu Eva Precub

10268533_770509849650576_1864488687721202151_n

Despre cartea Evei Precub am scris cu puţin timp în urmă. Atunci vorbeam despre influenţe muzicale puternice venite pe filiera doom şi post-rock. Înainte de lansarea din Dianei 4 am stat de vorbă cu autoarea. Eva era foarte relaxată şi era sigură de faptul că lucrurile vor funcţiona impecabil în timpul evenimentului. Cumva cele mai bune lucruri din Bucovina s-au îmbinat cu lucrurile frumoase din Ardeal. Vă las să citiţi interviul şi poate că veţi cumpăra şi cartea.

SemneBune: Prima noastră întâlnire a fost la Gaudeamus 2010, când îți lansai volumul aici nu mai locuiește nimeni (CDPL, 2010). Era o zi de vineri și urma un concert Anathema în Silver Church. Cum era Bucureștiul în 2010 și cum îl vezi tu acum?
: Bucureștiul îl văd la fel de foarte mulți ani: insuportabil de aglomerat și murdar. Și mereu vin aici doar pentru evenimente foarte importante pentru mine. Nu din plăcere neapărat.
SB: Unde luna acoperă țărâna (, 2014) e cel de-al treilea volum semnat de . Această carte încheie un ciclu sau, dimpotrivă, deschide noi perspective în zona lirică?
EP: Din punct de vedere personal, aș spune că închide un ciclu. E o evoluție: de la primul volum, trecând prin al doilea, ajungând la al treilea. Sunt stări care cresc și ajung acum într-un punct, de unde e posibil să nu mai urmeze un al patrulea volum pe aceeași linie.
SB: Te gândești că ai putea să scrii proză poetică sau o formă hibrid de literatură?
EP: Chiar la aşa ceva lucrez de câţiva ani încoace, numai că lucrez foarte defectuos la cartea aceea. Am început-o în 2007 şi ajunsesem la un punct în care aveam în jur de 200 de pagini. Am recitit-o, mare greşeală, pentru că acum am undeva în jur de 30 de pagini. O tot iau de la capăt şi o tot modific. Povestea e aceeaşi, însă personajele se schimbă în acelaşi timp cu mine, presupun.
SB: Să înţeleg că nu ţi-ai recitit niciuna dintre cele trei cărţi scrise până acum?
EP: Le-am recitit ca să corectez eventualele greşelile ortografic sau de scriere. Altceva nu am mai modificat la ele.
SB: Mulţi autori spun că nu-şi citesc volumele după ce apar pe piaţă. Spun că nu mai sunt ale lor, că aparţin publicului…
EP: Nu fac parte dintre ei. Chiar azi-noapte pe tren… cred că a prima oară când am citit volumul unde luna acoperă țărâna în forma lui finală, pe hârtie.
SB: Şi ai fost mulţumită de ce ai văzut?
EP:  Sincer? Mai mulţumită decât mă aşteptam.
SB: Vorbeşte-mi puţin de al doilea volum, dacă ţi se face teamă de întuneric. E o carte apărută la o editură mai puţin cunoscută, Ecou. Şi nu ştiu dacă a circulat foarte mult, cel puţin eu nu am găsit-o.  
EP: Din păcate, editura, la care am scos cel de-al doilea volum, e destul de tânără şi încă nu a învăţat să se ocupe de partea de promovare foarte bine. De aceea volumul a apărut în foarte puţine librării, a putut fi comandat în special pe internet. Şi e păcat, pentru că, din punctul meu de vedere, unele poezii de acolo sunt chiar foarte, foarte bune. Au mai fost persoane care m-au întrebat cum de e al treilea volum. Al doilea unde e, că nu l-au găsit. Le-am explicat eu…
SB: Ai de gândsă reeditezi volumul respectiv?
EP: Nu am de gând să reeditez nicio carte.

1966750_645527402160949_1379158648_n
SB: Titlurile cărţilor tale anunţă ceva iminent, te lasă în expectativă. E o abordare construită sau e ceva care vine de la sine? Titlurile îţi dau o senzaţie că urmeză ceva puternic, un flux urmat de un reflux, un val înalt.
EP: Îmi aleg titlurile cu scopul de a captura cât mai mult din esenţa cărţii: în special un vers care ar conţine tot ce conţine cartea. După ce cititorul termină de lecturat cartea, să rămână cu gustul acela pe care l-a dat titlul iniţial.
SB: Titlul vine ca o sinteză a cărţii?
EP: Da. În două dintre volume sunt chiar versuri.
SB: Să vorbim şi despre volumul apărut la , unde luna acoperă țărâna. Cartea se află într-un top personal în ceea ce priveşte poezia românească contemporană. Tot aici aş include Frânghia înflorită de Radu Vancu, Cobaltul lui Komartin sau Autoimunul Ioanei Nicolaie. Care a fost punctul de plecare, care au fost catalizatorii volumului? Dacă tu observi schimbări de la volum la volum, o evoluţie…
EP: Evoluţia e aceeaşi cu evoluţia mea personală. Unde luna acoperă țărâna a fost scrisă în vreo nouă luni de zile, în special în călătorii, ziua, noaptea. Şi să spunem că e o maturizare a persoanei din spatele cărţilor acestora.
SB: Flavius Ardelean spunea pe coperta a IV-a cărţii următoarele:Poezia Evei Precub e ca valurile tulburi şi grele ale unui ocean de la capătul lumii. Un pas greşit şi ai murit. Ce reclamă îţi face Flavius! Eşti de acord? 
EP: Venind din partea lui, ar trebui să îl luăm ca pe un compliment.Ştim foarte bine că se pliază pe zona horror şi probabil a fost un compliment.
SB: În ce relaţii este poezia ta cu muzica – hai să-i zicem – rock, deşi e o chestie foarte generală. Cum se îmbină cele două?
EP: Se îmbină foarte bine, pentru că majoritatea scrierilor mele au pe fundal genul acesta de muzică. Genurile…
SB: Unii autori americani de fantasy, la sfârşitul cărţii, îşi pun play-list-ul care a rulat în timp ce ei scriau cartea. Te-ai gândit să faci şi tu chestia asta?
EP: Cred că, cei familiarizaţi cu trupele pe care le ascult, o să îşi dea seama, citind cartea, cam de ce trupe am fost eu atinsă.

966910_522801881100169_859709868_o
SB: Că tot am vorbit despre cititori, care ar fi publicul tău? Cum arată cititorului cărţilor tale?
EP: Am primit reacţii de la persoane foarte tinere, de pe la 15 ani, până la persoane la 70 şi… Deci se pare că acoperă o zonă destul de largă de public. Dar, bănuiesc că, în special, persoane între 20 şi 35 de ani.
SB: Ce sfaturi ai da unui tânăr sau unei tinere de 15 sau 16 ani, care ar vrea să se apuce să scrie ?
EP: Să scrie , pentru că alte sfaturi nu pot să dau, atâta vreme cât şi eu învăţ foarte mult. Nu cred în reţete. Evident că o să se vadă pe scriitura fiecărei persoane cât de mult citeşte şi din ce zone citeşte. Însă nu cred că influenţează foarte mult.
SB: Ce poţi să ne spui despre lansarea care va avea loc în circa o oră (n.r. interviul a fost luat înainte de lansarea Evei Precub de la Bucureşti)? Ce vor pierde cei care nu vor veni aici?
EP: Cei care nu vin vor pierde o expoziţie foto foarte frumoasă, Tenebrede Anca Mitroi şi, evident, câteva poezii citite de mine din unde luna acoperă țărâna. O să fie şi o muzică foarte plăcută, o să fie şi o atmosferă foarte frumoasă. E păcat că nu vor fi aici.
SB: Să te întreb şi despre lecturile tale. Ce poeţi străini îţi plac, clasici şi contemporani deopotrivă. Şi apoi şi despre poeţii români.
EP: În special poeţii români îmi plac. Am o mare slăbiciune pentru Angela Marinescu, Claudiu Komartin, Octavian Soviany. Aceştia mi-au plăcut în mod deosebit de-a lungul anilor, şi asta se vede pe alocuri şi în felul meu de a scrie. Le aduc mici omagii din când în când, un citat sau aşa ceva.
SB: Şi din cei străini?
EP: Citesc în mare parte proză străină. Dintre poeţi ar fi Buadelaire, Poe. Cărţi citite mai mult în copilărie, adolescenţă, care au rămas cu mine. Dar acum nu mă mai pasionează atât de tare.
SB: Şi un gând pentru cititorii site-ului SemneBune.
EP: Mă bucur foarte mult că SemneBune se extinde. Şi am văzut şi pagină de facebook mai nou şi aştept să văd cât mai multe articole, cât mai multe personae implicate în proiect.

1238726_642489242472450_9165383183992604879_n

11 aprilie 2014

foto: arhiva: Eva Precub

 

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. A fost Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012 până în 2015. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 392