August: Osage County (2013) a fost unul dintre marii perdanți ai Oscarurilor 2014, pentru care a fost nominalizat la două dintre cele mai disputate categorii: cea mai bună actriță în rol principal (Meryl Streep) și cea mai bună actriță în rol secundar (Julia Roberts). Întâlnirea artistică dintre cele două actrițe (nominalizate, de asemenea, la Globurile de Aur și la premiile BAFTA – Julia Robert) este memorabilă, constituind coloana vertebrală dură și inflexibilă a acestui film crud despre familie și tainele ei.
Distribuit în România sub titlul Ţinutul din mijlocul verii, filmul August: Osage County are la bază piesa de teatru omonină a dramaturgului Tracy Letts, piesă premiată în anul 2008 cu prestigiosul premiu Pulitzer. De altfel, Tracy Letts, care semnează și scenariul, este considerat un succesor de talie al lui Tennessee Williams, dramaturg american de geniu, de două ori laureat al premiului Pulizer, ale cărui piese de teatru au beneficiat, de asemenea, de ecranizări remarcabile.
Regizorul John Wells a ales pentru această întâlnire de familie o distribuție de zile mari. Mama (Violet) este întrupată de nimeni alta decât Meryl Streep, care la 64 de ani face un rol de o forță dramatică năucitoare. Dacă cineva se mai întreabă de ce e considerată cea mai bună actriță a lumii, poate să o vadă în acest recital actoricesc și va avea răspunsul. Mama tiranică și posesivă căreia Meryl Streep îi dă viață m-a dus cu gândul la două personaje marcante ale scenei românești.
Violet are ceva din corcoteala și firea băgăreață, exasperantă, a Anetei Duduleanu din binecunoscuta piesă de teatru Gaițele a lui Alexandru Kirițescu, ecranizată în 1986 de Horea Popescu în filmul Cuibul de viespi. În aceeași măsură, jocul magistral al lui Meryl Streep seamănă cumva cu interpretarea, de asemenea, magistrală, a regalei Olga Tudorache în piesa Regina Mamă de Manlio Santanelli, de pe scena Teatrului Național București.
Autoritatea excesivă, zeflemeaua acidă, caracterul toxic – pentru ceilalți și pentru sine, cinismul, exploatarea necruțătoare a sensibilităților și a secretelor celorlalți – toate le regăsești în această mamă-matroană, pe care o detești și o compătimești, deopotrivă. În spatele etichetei de personaj negativ, Meryl Streep construiește un caracter complex, care reușește să-i îndepărteze pe toți cei pe care ar vrea să-i apropie și care, prin răutatea exterioară, își ascunde, de fapt, hăul interior, fricile, durerile și profunda vulnerabilitate sufletească.
Singura dintre cele trei fiice care îi poate ţine piept, cât de cât, puternicei lor mame este Barbara, rol în care intră în scenă în forță Julia Roberts, care dovedește încă o dată că nu mai e (doar) frumușica Americii, ci o actriță matură, profundă, inteligentă, capabilă să exceleze într-o partitură complicată și plină de nuanțe. De altfel, pe toată durata confruntării dintre mamă și fiică, adică aproape pe toată durata filmului, nu poți să nu te întrebi, uitând de personaje, care dintre cele două e mai bună, Meryl Streep sau Julia Roberts? Și de cele mai multe ori, nu știi ce să-ți răspunzi – și una, și alta; când una, când cealaltă… Este incredibil acest duel, această relație între două caractere puternice și neînduplecate, această legătură strânsă, de nedezlegat, această înfruntare între două furii – la urma urmei, acest tandem între două actrițe uriașe. Și numai pentru performanța lor actoricească, filmul merită toate laudele și toate nominalizările.
Julia Roberts iese, cu rolul Barbara, dintr-un con de umbră în care cariera ei a stat mai bine de un deceniu, revenind în cea mai onorantă și provocatoare companie. Este prima oară când cele două actrițe joacă împreună și, după cum mărturisea, prezența în distribuție a idolului său, Maryl Streep, a fost principalul motiv pentru care a acceptat rolul din August: Osage County. Deși, până la filmări, nu și-a putut închipui cât de greu îi va fi să o înfrunte și cât de îngrozitor se va simți când își va ataca și lovi idolul, chiar și sub acoperirea scenariului și a personajelor pe care le întrupau.
Dar nu numai interpretarea celor două este extraordinară. Întreaga distribuție a filmului este la înălțime, susținând, fiecare în caracterul său, atmosfera tensionată și povestea încâlcită a acestei familii. Poate că le-aș arunca o floare în plus actorului scoțian Ewan McGregor, pentru rolul subtil pe care îl face în Bill, soțul Barbarei și americancei Margo Martindale,care aduce filmului un plusde culoare prin rolul Mattie Fae, sora lui Violet.
Toate familiile fericite se aseamănă între ele; fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei,spunea Tolstoi în a sa Anna Karenina, iar această concluzie amară pare a fi ilustrată perfect în acest film sufocant – și-asta nu doar pentru că se petrece în mijlocul unui ținut arid, plat și fierbinte, unde chiar și papagalii tropicali mor de zăpușeală. Întregul film este construit astfel încât tu, spectatorul, simți pe pielea ta usturimea umilinței la care ești supus dacă ai avut șansa de a te naște într-o astfel de familie; înțelegi dureros cum poți fi doar un prizonier neputincios și frustrat, prins în capcana predestinării; realizezi că viața te poate băga uneori într-un colț de unde nu poți fugi și de care nu poți scăpa, oricâți kilometri și ani te-ai îndepărta.
Familii care se întâlnesc doar la nunți și la înmormântari și care nu împărtășesc mai nimic sunt peste tot în lume. E o banalitate evidentă că nimeni, niciodată nu-și poate alege familia, dar, totuși, sunt familii în care, într-adevăr, viața este foarte lungă (TS Eliott), așa cum ne anunță motto-ul sub care stă întregul film. Există familii în care te întrebi ce sunt, de fapt, legăturile de sânge și dacă nu cumva rudele nu sunt decât niște oameni care sunt legați accidental, genetic, printr-o selecție aleatorie a celulelor. Te întrebi, la urma urmei, ce este familia și dacă ea înseamnă și altceva decât o legatură formală, bazată pe obișnuințe, ceremonialuri și secrete comune.
August: Osage County este un film care te tulbură și te emoționează puternic, splendid prin luciditatea și maniera necosmetizată în care reflectă viața de familie, cu toate penumbrele ei; un film care te face să-ți iubești propria familia și să te simți un adevărat norocos, oricine-ai fi.
___
Mai multe detalii găsiți aici, aici.