Antisocial

antisocialPot să-mi imaginez multe cu ochii deschişi. Pentru mine, pretenţiile astea aristocratice de a obtura lumina în drumul ei spre retină, nu sunt altceva decât nişte fiţe de club asortate cu uşa de la intrare. Pot să privesc interlocutorul în timp ce-mi vorbeşte, să fredonez în surdină „Georgia on my Mind” şi să mă gândesc la lucruri ceva mai complexe decât nemurirea, cum ar fi… şosetele. Şi nu pentru că m-ar fascina, ci pentru că mereu m-am întrebat dacă strămoşii noştri aveau bătături în tălpi sau dacă-i rodeau cureluşele sandalelor din piele de mamut.

Frânturi de conversaţie cad peste refrenele ce mă acompaniază pe cărări de munte în căutarea tainelor şi a Dulcineelor adiacente. Aici pică un semn de exclamare, `colo un punct trăsneşte o păpădie şi dincolo de izvor, o diateză pasivă freamătă pletele sălciei. Peste dialogurile ce lâncezesc precum spuma de bere pe marginea halbei, fac recurs la ventilaţia spontană şi suflu în ele cu buze fripte de o sete văratică. E momentul să-l privesc în ochi pe cel din faţa mea şi să ne ciocnim privirile nedumerite, exprimate în ridicări plastice de sprâncene:

– Ce-ai spus?

Îl salvează bunul meu simţ şi vremea frumoasă, altfel i-aş întrerupe cavalcada de vorbe zidite-n poveşti istorice, isterice, erotice sau eroice şi i-aş muta gura la spate, ca să-şi pieptene buzele cu gulerul cămăşii. „Hai, termină ce ai de spus. N-am timp!”

– Garçon! Nota de plată! Mă aşteaptă Rocinante priponit de un fir de iarbă amanetat la Buburuzerie, dincolo de gene…

Nu mai suport conversaţiile. Mai grav, nu găsesc spaţii libere între cuvinte.

Un domn amabil mi-a atras atenţia în timp ce mă căzneam să scot bani din ATM, că niciodată nu voi reuşi operaţiunea dacă voi introduce card-ul în fanta de lumină dintre cele două aripi de tăun împreunate la zenit.

– Ce ştii tu , străine? Poate că mi-am epuizat stocurile şi recurg la credite solare. Mi-a spus partenerul meu de dialog că dobânzile sunt mici şi că se plătesc noaptea.

Pot să-mi imaginez multe. Şi cu ochii deschişi. Doar atunci când îmi vorbeşti tu, mă trezesc dincolo de ei, plin.

De tine.

 

sursa foto: deviantart.com

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Desemnat câştigător al concursului de debut literar „Incubatorul de Condeie”, ediţia 2013 – secţiunea „Proză scurtă” – organizat de Agenţia Culturală AdLittera, Marius colaborează din 2014 cu Revista „Semne Bune”, unde scrie poveşti despre cărţi şi scriitori. Când nu scrie, desenează, când nu desenează, aleargă cu bicicleta, iar în timpul care a mai rămas ia pulsul librăriilor în care, din iunie 2014, se poate găsi şi volumul său de debut „Amor de dragul ploii”- Editura Karth.

Număr articole publicate : 39