Am obosit

Am obosit. Am obosit să mă frământ. Nici să stau locului nu mai pot. Așa o amorțeală îmi cuprinde oasele și cad la pat.

Am obosit să cred că te gândești la mine. Și e dureros.

Am obosit să visez, fiindcă-i minciună frumoasă. Amăgire, nu alta.

Am obosit să citesc povești formidabile cu sfârșituri pe măsură în care toți mor în diferite circumstanțe, care mai de care mai macabre.

Am obosit să te aștept. Parcă și cheful de tine s-a dus, așa cum a și venit.

Când ai să mă iei de mână, nu uita că am obosit.

Să nu te superi. Și dacă te superi cu supărarea rămâi. Eu am obosit și vreau acasă. Dar acasă a dispărut de prea mult. Ca fumul țigării. Ca și cum nu a fost niciodată. E urât să nu mai ai un loc unde să te simți acasă…

 Rene Magritte - The Unexpected Answer

Rene Magritte – The Unexpected Answer

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Studiază filosofia, scrie poezie, este efervescentă și o cititoare împătimită. A fost premiată la Concursul IDC în 2011 este și activistă culturală. A debutat cu poezie la Ed. Grinta în volumul „Toamna asta citim Kafka” (2012). Face jurnalism economic și cultural. Nu-i plac mușchii și lichelele.

Număr articole publicate : 90