În ciuda prognozelor meteo, aseară am ieșit din casă nerăbdătoare să ajung la Clubul Țăranului, pentru a mă bucura de a doua seară memorabilă. În a șaptea ediție a FILB, anunțată de Bogdan-Alexandru Stănescu (organizator) ca fiind ”diversă și unitară”.Ceea ce s-a și întâmplat. Sentimentul meu a fost că am putut pătrunde pentru două ore și ceva în lumea celor mari, a celor care au cărți publicate și care sunt traduși pe plan internațional. Pe când urmăream cu sufletul la gură introducerea Luizei Vasiliu la începutul evenimentului, o voce mică-mică îmi palpita în timpan: „Vezi că se poate?!”. Văd. Și ce poate fi mai înălțător pentru un scriitor (fie că scrie proză, poezie sau ambele) decât scufundarea în el însuși, în momentul în care o mie de ochi îl privesc fără să clipească, fiind atenți la fiecare cuvânt ieșit de pe buze? Eu cred că îți trebuie un har de sorginte divină să poți cuceri un public, să poți să-i oferi exact ceea ce are nevoie în momentul ăla.
Dacă stau să mă gândesc, poezia, proza, mă rog, actul creativ în orice domeniu cred că se poate numi un soi de spectacol al muzelor, nu? O ciuleandră a inspirațiilor de toate națiile, un dans grandios și așteptat pe care îl aștepți să te ia în vâltoare ca oamenii să te vadă, să te audă, să te cumpere. Să îți mulțumească pentru că rândurile tale spun povestea lor și a altora. Sigur, vorbim despre un dans invizibil și greu de produs. Să zicem doar că nu toți au puterea de a intra-n ciuleandră.
Pe lângă faptul că organizarea a fost impecabilă în seara a doua de FILB, și atmosfera a fost de așa natură încât, deși nu existau în sală mai mult de doi-trei oameni pe care să-i cunosc, m-am putut destinde și m-am lăsat prinsă de lumea aceea mare despre care vă vorbeam la început. Literatura apropie oameni, indiferent de etnie, de cultură, de coeficient de inteligență, de obiceiuri, de psihoze, de distanțe măsurate în zeci de kilometri, de temeri, de neajunsuri, de eșecuri, de victorii și de câte și mai câte criterii care pot da indicii despre un om. Erau șase oameni în fața noastră. Trei ai noștri, trei ai lor, cum s-ar zice. Pentru două ore, s-a creat sentimentul de unicitate pentru cârmuitoarea de destine pe care noi, ăștia de la filologie, îi zicem Literatură.
Primul lucru care m-a impresionat a fost dicția Luizei Vasiliu. Dacă aș fi mormăit la microfonul ăla, cred că jumătate de sală s-ar fi ridicat încruntată și cealaltă jumătate ar fi tăiat cablurile de sonorizare. N-am auzit o dicție mai bună în viața mea. Pe parcurs, mi-am dat seama că, deși nu cunosc nici ucraineana, nici maghiara (Najan Darwish ne-a cruțat și a vorbit în engleză), cadența acestor limbi și sonoritatea mai amplificată sau nu, au făcut să nu țin cont de canalul prin care s-a transmis mesajul, ci să fiu atentă direct la mesaj.
Astfel, prima dintre invitați, Krisztina Toth a venit de la Budapesta să încânte ochiul masculin avid de frumusețe de dincolo de Carpați și, deși a scris poezie între anii 1989-2014, aseară a citit un fragment dintr-o nuvelă, amuzându-se , probabil, pe seama fețelor noastre încurcate la auzul limbii maghiare. Doamna traducător ne-a salvat însă din ghearele unui anevrism. Poeziile Krisztinei Toth au fost traduse în engleză, franceză, germană, spaniolă, finlandeză, cehă, sârbă și polonă. Este considerată a fi una dintre revelațiile literaturii contemporane internaționale. Scriitorul palestinian Narjwan Darvish (da, el e cel care a vorbit în engleză) este considerat de The New York Books Review drept unul dintre cei mai buni poeți de origine arabă. Textele lui au fost traduse în peste 15 limbi. În cadrul FILB, Darwish a citit un poem în limba engleză, făcând apoi referire la teatrul de război din Fâșia Gaza, poem închinat, cred eu, tuturor locurilor care sunt în război de pe planetă, un fel de comemorare a celor căzuți fără vreo vină. 
Pentru că relatez în ordinea desfășurării evenimentului, a venit rândul lui Radu Vancu la microfon, despre care sunt convinsă că ați auzit. A publicat șase volume de poezie și patru de critică literară. Poetul a citit din cartea de poeme intitulată Sebastian în vis (Tracus Arte, 2010). Au urmat apoi Ștefan Manasia, care a citit câteva poeme din Cartea micilor invazii (Cartea Românească, 2008) și Adela Greceanu, lecturând din ultima sa carte publicată recent, Și cuvintele sunt o provincie (Polirom, 2014).
În cazul în care vi se pare că am scris doar despre cinci dintre invitați, vă lămuresc îndată: Serghei Jadan nu a putut ajunge în România, dar a intrat în legătură cu noi pe Skype, citindu-ne în ucraineană. Conversația online a fost cu siguranță un deliciu pentru public.
S-a vorbit despre ficțiune, despre poezie, despre poezie politică, despre eșecuri care au mișcat mecanisme interioare pentru a scrie, despre amintiri și despre capacitatea fiecăruia de a își îmbunătăți tehnica scrisului. S-a pus accent pe ideea adaptării unui scriitor la sistem, cum și în ce fel, sau dacă fiecare preferă să și-l dezvolte pe al său. ”Transformarea condiției umane în subiect”, conform spuselor lui Narjwan Darvish, determină actul creativ. ”Ceea ce urăsc la scris, e faptul că tindem să transformăm condiția umană în subiect. Cred că e sub demnitatea umană să transformi ceva în subiect și să scrii ceva care să sune patetic. Personal, încerc să fiu cât mai liber în ceea ce scriu, , cu ceea ce văd, cu ceea ce simt și cu ce nu. În jurnalism, pentru că mă ocup și de jurnalism, întotdeauna pot să îmi exprim opinia în legătura cu orice, pe când la poezie, ar fi o greșeală să scriem poezie pe baza funcționării unui program. De exemplu, subconștientul e esențial. Ca poet, lucrezi mai mult cu memoria pentru a acumula informații și n-o poți controla. Trebuie să te golești complet, să te eliberezi și să arunci părți din tine în fiecare seară, în fiecare zi, în fiecare dimineață la gunoi, oricând poți. O să constați surprins că, deși arunci lucruri din tine la gunoi zilnic, o să vezi cât de multe lucruri îți dăunau.”
Cam atât de la cea de-a doua parte a FILB.
În seara aceasta, tot de la ora 18.00 și tot în aceeași locație, Clubul Țăranului, va avea loc partea a treia, cu ocazia căreia vor fi prezenți Toni Marques (sosit din Brazilia), Marius Daniel-Popescu (Elveția), Emilian Galaicu-Păun (Republica Moldova), Petre Barbu și Marius Chivu (România). Evenimentul va fi moderat de Matei Martin.
Intrarea e liberă, așa că puteți arunca o privire și vă puteți bucura de un vin fiert ascultând lucruri frumoase cu și despre literatură.
Cronica celei de-a treia zi a FILB va fi scrisă de Andreea (Alde) Banciu.
Andreea, ai legătura!
Photo credits: Cristina Foarfă