Două trupuri, minți, gânduri, tone de bătăi, minute consumate. Un păhărel de casă bună umplut cu apă de la robinet, juma de țigară, vise.
Pe spate, aproape dezvelită, fără pic de rușine, îi aruncă un zâmbet larg. Vrea să-i vorbească despre constelații și mare.
El o ține în brațe. Afară plouă și vântul persistă. Printre geamul între deschis se aud voci, se aud fiindcă ei vor să se audă.
Se știau de ani buni. Când a dat nas în nas cu el într-o casă mizeră, chipurile-n vizită (ăsta pretext să-și etaleze rochiile croite de mâinile ei oasoase și obosite, deloc fermecătoare), i-a părut cel mai arogant și de rahat tip. Lui, din contră, i-a căzut cu tronc. De aici și aerul de Casanova ratat, trist. Și așa a început totul (chiar și sfârșitul).
Prin 2009, braț la braț prin Carol își povesteau nesemnificativele vieți, impusele vieți, minciunile frumoase pe care, de fapt nu le-au trăit niciodată și totuși au vaga impresie că știu aia și aia… când nimic nu-i de știut în presupusul haos al matematicului univers.
S-au pupat așa o zi, două, trei… o săptămână, un an, doi – plini de fugi și vino- Până a început inevitabilul. Ea se vedea numai prin ochii lui și el… Și el a decis că nu știe, că nu face, că nu drege, că e tânăr și are o viață-n față și stă așa legat … devine un coate goale în felul ăsta.
A plecat.
De aici și ticurile nervoase, de aici și lunga depresie din care a ieșit cu greu… de aici multe amprente care-au transformat-o în ceea ce e azi. Dar ce naiba? Numai oameni tâmpiți cunosc, pe bune. Soi d-ăsta de nu-l vrei la masa ta-n bodegă că-și plânge de milă.
Da, depresie cauzată de o dragoste mare. Bufnesc în râs.
Apoi s-au regăsit peste ani. Timpul stătea și el, lumea se blocase, nimeni nu mai murea, toate uitau să mai nască… și atunci… într-o strângere puternică de mână și-au zis că na, că sunt unul pentru altul și au știut să se aștepte.
Dar astea-s povești pentru oameni mari cărora nu se dă crezare.
Două trupuri, minți, gânduri, tone de bătăi, minute consumate. Un păhărel de casă bună umplut cu apă de la robinet, juma de țigară, vise.
Acum se țin în brațe și-așteaptă. Ea așteaptă. Vinul nu era vin, apa nu era apă.