Non-sofisticăreala

 

În anii 80 a existat ceva care se numea Suplimentul Literar Artistic al Scânteii Tineretului. SLAST, pour les amis. Era condus de Ion Cristoiu. Vremurile erau cele care erau, Scânteia tineretului era ceea ce era, dar SLAST a fost una dintre enclavele acceptate de sistem. Eram un cititor fidel – de altfel, am acasă o parte din colecţie – şi nu-mi amintesc să fi venit vorba despre Partid şi Marele Cârmaci. Numărul din ianuarie care cădea între ziua ei şi ziua lui avea pe prima pagină portretul lui Mihai Eminescu.

În SLAST a semnat o întreagă pleiadă de scriitori şi gazetari, în special tineri, inclusiv unii ale căror nume nu le-aţi asocia cu acesastă ocupaţie, de pildă actorul Adrian Pintea. Şi tot acolo s-a consacrat minunatul, inconfundabilul, unicul Alex Ştefănescu. De vreo 40 de ani, în vreme ce majoritatea celorlalţi critici literari şi-au dedicat cea mai mare parte a activităţii cronicilor de ediţii, istoriei literare, numelor consacrate, Alex Ştefănescu s-a încăpăţânat să citească tone de manuscrise ale unor necunoscuţi şi să se lupte pentru a-i scoate din anonimat şi pentru a-i promova pe unii dintre ei. În tot acest timp, mai ales în perioada în care a existat concursul „Maşina de scris”, iniţiat de el, cu un singur premiu anual şi un singur membru al juriului, Alex Ştefănescu, a primit cele mai variate mesaje, de la cereri în căsătorie şi propuneri de a împărţi valoarea premiului până la – fireşte – ameninţări.

Dintre multele calităţi ale lui Alex Ştefănescu, două sunt cele pe care vreau să le menţionez aici. Prima: o extraordinară putere de analogie, capacitatea de a explica lucruri sofisiticate prin exemple pe înţelesul tuturor. A doua, legată de prima: o încântătoare limpezime a limbajului. Alex Ştefănescu contrazice flagrant prejudecata conform căreia lucrurile complexe nu pot fi exprimate decât într-un mod complex: Obnubilarea psihosomatică a tendinţelor implozive ale eului autodevorator al autorului… Ăă!? În SLAST, criticul a publicat un articol de o pagină intitulat „Arta de a complica inutil”, în care traducea din română în română câteva texte pretenţioase, dintre care unul avea şi reprezentări grafice ale tendinţelor alea implozive sau ce-o fi fost.

Se poate scrie pe înţelesul tuturor despre orice. A spus-o şi Somerset Maugham, citat deja la „De ce-aş citi?”: poţi să nu accezi la înţelesurile profunde ale unui text filozofic, la conexiuni, să nu descifrezi bine cauzele sau urmările unor fenomene analizate, dar – dacă nu e scris cu scopul expres de a face paradă, de a ameţi cititorul – e musai să poţi înţelege fiecare frază în parte.

Un exemplu strălucit este cartea Parapsihologia, de Radu Comănescu, apărută în 1994. Din păcate, nu a fost retipărită şi n-aş şti unde să vă îndrum s-o găsiţi, în afară de anticariate, inclusiv cele de pe Internet. Am privilegiul să-l cunosc pe autor, mi-a fost coleg de liceu şi-mi este coleg de breaslă, jurnalist la Radio România. Radu Comănescu, bun creştin, practicant de yoga, cu un solid bagaj matematic, cunoscător al francmasoneriei, a cărei istorie a scris-o, este dintre oamenii care au înţeles că totul e legat de tot, iar zonele spiritului (arta, religia, ştiinţa, filozofia) nu sunt concurente, ci complementare. Inclusiv parapsihologia. Un univers fascinant, descris în această carte cu o limpezime de cristal, simplu, sobru şi complet, exemplificând aproape exclusiv cu fenomene produse sub control ştiinţific. Telepatia, teleplastia, percepţia extrasenzorială, clarviziunea, psihokinezia, telekinezia şi multe altele au fost de mult probate în condiţii riguroase. Cartea lui Radu Comănescu scoate parapsihologia din zona curiozităţilor de tip „ştiri ciudate” sau chiar „ştiri caraghioase” şi o aşază cu calm acolo unde îi este locul, în lumea ştiinţei.

De altfel sunt sigur că şi dv. de multe ori aţi trăit convingerea că vă citeşte cineva gândurile. Nu?

 

O zi bună vă urează

Tudor Călin Zarojanu

 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: TC Zarojanu

TC Zarojanu
a studiat Matematică-informatică la Universitatea București. A fost îndrăgostit de lectură și a devenit scriitor, jurnalist, producător și realizator de emisiuni culturale.