tușică
nu ai idee cât îmi place casa ta
câte lucruri aș putea să fac după ziduri
aș trage fiecare cerșetor să-mi țină gardul
iar eu mi-aș târî buzele de fiecare fereastră
de fiecare pahar spart până când
sânii o să se turtească și o să cadă ca doi bolovani
forțând parchetul să se dezumfle și să crape de fericire
pentru că nici un animal nu-i mai calcă fibra nu o mai udă
de emoție și nu o mai pătează de urmele prietenelor tale
care se bucură de Alzheimer până în adâncimea tinereții.
vreau să știi că nu am nevoie de mobilă
poți să o iei pe toată în mormânt cu tine
eu am nevoie de spațiu
cerșetorii o să se întindă până la lustră
o să trăim fericiți și mai mult decât tine
căptușind totul în ziare
vom alerga să cuprindem burta casei
din coastele palmelor
lașitatea mea nu va mai fi decât un cearceaf plin de găuri
sub tălpile ziariștilor.
sursa foto aici