Romanul Lizoanca, publicat de Editura Trei, în 2009, a fost tradus de curând în limba germană, la Horlemann Verlag, Berlin, aceeaşi editură care publică în limba germană cărţile lui Mo Yan.
Invitată la Târgul Internaţional de Carte de la Leipzig (14-17 martie a.c.), Doina Ruşti va susţine mai multe lecturi şi va avea o serie de întâlniri cu cititorii germani (Cafe Europa şi Theater Fact). În aceeaşi perioadă, autoarea va participa şi la alte activităţi, printre care un dialog literar, organizat la Berlin, de Deutsch-Rumänisches Forum, în colaborare cu Ambasada României. (13 martie).
Promovarea romanului Lizoanca de Doina Ruşti se bucură şi de sprijinul Ministerului Culturii.
Romanul Lizoanca (Ed. Trei, 2009) a primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române şi se află în curs de apariţie în Italia (Editura Rediviva, Milano) şi în Spania (Ediciones Traspiés, Granada). Versiunea germană îi aparţine scriitorului Jan Cornelius.
„În mijlocul cărării, Lizoanca observă cu emoţie o mişcare mică şi apoi coada tremurătoare a unei fiinţe. Era un guşter, parcă ieşit din buzunarele porumbilor, verde şi subţirel, ţintuit în mijlocul potecii. Nu stătea de bunăvoie. Avea înfipt în spinare un cui, pe care o mână nemiloasă îl împlântase în carnea lui şi a pământului. Pe pielea verde se prelingeau picături diforme de sânge, ţâşnite din corpul terciuit.
Primul impuls fusese să scoată imediat cuiul şi să elibereze guşterul. Dar o fulgeră imediat gândul că oricum nu-i mai folosea la nimic. Era ca şi mort. Când un câine trage să moară, omul îi crapă capul cu un par, ca să-i scurteze suferinţa. Lizoanca se uită după o piatră, deşi i se rupea sufletul. Între rândurile de porumb, guşterul se legăna încet, prins în cuiul argintiu, iar Lizoanca, lăsată pe vine, îl privea fără să ştie ce să facă. Era prizonier într-un timp perfid, care nu era nici al vieţii nici al morţii.” (Doina Ruşti, Lizoanca)
(comunicatul editurii Trei)
Leipzig, Germania, martie, anual. Târg mare de carte, poate cel mai important după cel de la Torino, din punctul de vedere al scriitorului. Știm că vei fi prezentă la acest eveniment din industria de carte. Cu ce așteptări pleci spre Leipziger Buchmesse, dincolo de emoții?
Doina Ruști: Cu intuiția unor întâlniri plăcute.
Reprezinți scriitura românescă între 14 și 17 martie. Din păcate în mediul online nu se găsesc informații despre Târgul din Leipzig 2013. Hai să vorbim mai bine despre motivul pentru care ești invitată acolo.
Doina Ruști: În programul târgului sunt deja anunţate evenimentele. Uite aici.
Cât despre reprezentat literatura română – nici vorbă! Pur și simplu, sunt invitată acolo pentru că mi-a apărut o carte în limba germană. Este vorba despre Lizoanca. În cadrul acestui târg sunt organizate evenimente de proporţii. De exemplu, acum doi ani am citit într-un cinematograf, în faţa unui public foarte numeros. Lectura mea a durat foarte puţin, în sensul că am citit o pagină, cât să afle lumea cum sună limba română şi fraza scriiturii mele. Apoi, o actriţă a lecturat în limba germană, câteva capitole din Zogru. Publicul a pus întrebări la final. Cam acelaşi lucru voi face si acum. Citesc în Teatrul Fact, alături de Jan Cornelius. El a făcut şi traducerea cărţii mele.
Bineînteles, un sprijin important l-am primit din partea Ministerului Culturii. De regulă, invitaţiile pentru scriitori sunt trimise la minister, care reacţionează prompt, atunci când este tradusă o carte românească.
Ai un numitor comun cu Mo Yan. Cum s-a întâmplat?
Doina Ruști: Este încurajator să fiu publicată de o editura ca Horlemann, care a scos și cartile lui Mo Yan! Îmi ridică moralul. S-a întâmplat destul de simplu: Jan Cornelius, scriitor de limbă germană, realizator de emisiuni radio şi, ocazional, traducător, mi-a citit romanul şi i-a plăcut. Faptul că a făcut integral traducerea a contat foarte mult. De regulă editorii se feresc să ia cărţile unor autori necunoscuti, mai ales estici, deoarece primesc doar cataloage cu fragmente, din care nu-şi dau seama dacă romanul se leagă. Sunt mulți oameni care scriu minunat pe frază, dar care nu sunt în stare să alcătuiască o construcţie românescă. Pentru un editor, acești oameni reprezintă un real pericol. De aceea, în rare cazuri selectează manuscrisele doar după un sinopsis şi după un fragment tradus. Eu am avut norocul acesta că Jan Cornelius a tradus tot romanul, iar editoarea berlineză Anja Schwarz l-a citit si-a fost încântată tocmai de poveste și de construcția ei. În general, romanele mele sunt scrieri de construcţie. Mi se pare facil să scrii chestii de granită – romane-eseu, confesiuni fragmentare, memorii etc. Sectorul meu este romanul și aici vreau să rămân.
Vei face un turneu prin Germania. Promiți să ne trimiți fotografii?
Doina Ruști: O da! Trăim în era pozelor făcute cu telefonul. In primul rând vreau să vă trimit fotografii cu celebra Canapea Albastră, unde dau interviuri vedetele literaturii, în târgul de la Leipzig. Dar și Berlinul sau Düsseldorf-ul, unde merg la un festival al cărţii se vor afla sub ochiul telefonului meu!
După ce cucerești Germania, te întorci acasă? Ai de publicat un roman la Polirom. Am observat că ai testat prin media socială claritatea titlului. Ce ne spui despre el?
Doina Ruști: Este vorba despre romanul „Mămica la două albăstrele”, care a apărut de Mărţişor. Lansarea, desigur, va fi după ce mă întorc din Germania, pe 22 martie, la Cărtureşti, în cafeneaua de la subsol. Seara. Este povestea unui cameraman care filmează în fierbinta vară a anului 2012. Iar în fibra secretă a lumii filmate se află şi autograful Mămicii la două albăstrele.
„Doina Ruşti este o excelentă prozatoare, de mare talent şi intuiţie, cu un stil frust când trebuie şi altfel şi în multe feluri când se cere, cu umor şi candoare, sarcasm şi afecţiune faţă de personajele ei mereu vii, interesante, ambigue, originale, cum le vrea autoarea.” – Norman Manea
„Doina Ruşti, după părerea mea, e un prozator de primă mărime al literaturii actuale.” – Nicolae Breban
2 thoughts on “Lizoanca la Leipzig”
Dorina
(04.03.2013 - 21:16)Vă dorim mult succes! Binențeles și celorlați români prezenți la Leipzig.
Arnoux Maz
(04.03.2013 - 19:24)deci se poate si altfel sa ajungi afara
Comments are closed.