Premiera piesei a avut loc pe 20 mai anul acesta, însă am apucat s-o văd abia în această toamnă. Masculin /feminin e genul de piesă la care te poți relaxa după o zi istovitoare de lucru, o piesă potrivită pentru o primă întâlnire, pentru că are de toate: umor, romantism; se face haz de necaz asupra vieții cotidiene și pune sub lupă felul în care ajung relațiile să ne schimbe sau, dimpotrivă, să împiedice o schimbare. În piesa Liei Bugnar, factorul psihologic are rang de mecena și toate situațiile provin din acest punct, așa cum toate drumurile principale pleacă din Roma.
Marius Manole, Andrei Aradits,Ilinca Manolache, Teodora Stanciu și Laura Creț fac parte din distribuția piesei, însă nu am cum să nu mă întreb de ce doar Marius Manole apare pe afișul principal al piesei? Poate că o explicație ar fi faptul că Manole reprezintă personajul cheie al piesei: este vocea copilului nenăscut dintre Adam și Eva (exact, cu trimitere la numele primordiale biblice) care spune povestea părinților săi și felul în care el n-a mai primit trupul pentru care fusese programat. Eva este gravidă și află, înainte să-i dea marea veste soțului, că acesta vrea să-și schimbe sexul. De-aici, lucrurile se separă, căsnicia celor doi se destramă, punând în joc bariere psihologice, mecanisme de supraviețuire prin nebuloasa care plutește în viața cea de toate zilele. Convins că el nu e în stare să fie tată și nici să-și continue viața de bărbat, Adam renunță la un ”m” și devine Ada. Devenind pe jumătate femeie, el reușește să înțeleagă neputințele femeiești și diferența psihologică dintre sexe; mai mult, partea sa masculina și cea feminină se transformă în două figuri ale aceluiași personaj.
Piesa trimite la dualismul uman și modul în care partea feminină și cea masculină dinăuntrul nostru se războiesc, influențându-ne viața.
Fără îndoială, nu doar aceasta este ”morala” piesei scrisă de Lia Bugnar, ci și faptul că importanța înfățișării exterioare nu presupune o atât de mare ”bătaie” de cap, pentru că, femei sau bărbați, sufletul e suflet și nu trebuie judecat după felul în care el se manifestă în carapacea din noi. Dacă la început, iubirea pare călcată în picioare și umilită, aceasta triumfă într-un final așa cum soarele își scutură razele după furtuna sentimentelor și stărilor care construiesc personajele până aproape de paroxism. Iubirea ar trebui salvată, ar trebui suficient curaj cât să treacă peste toate obstacolele și barierele, psihologice sau sexuale. Iubirea ar trebui împlinită, indiferent de circumstanțe. Acesta este mesajul piesei Masculin / feminin, în regia Liei Bugnar, al cărei scenariu este inteligent și interesant alcătuit. Publicul din sala Radu Beligan a Teatrului de Comedie a fost, fără doar și poate, captivat, prins în pânza țesută de personaje de la început până la sfârșit. Marius Manole a făcut ca drama să se instaureze confortabil în fiecare spectator: tot ceea ce se întâmpla pe scenă, fiecare detaliu al poveștii, este o frântură din viața oricui. Inevitabilul se petrece, indiferent de natura problemei; nu poți împiedica nici ca femeie, nici ca bărbat, nici ca teatru de război al unor sentimente contradictorii, momentul în care marea decizie și poate cea mai importantă se petrece și că cine te acceptă și te înțelege rămâne cu tine până la capăt, indiferent că ai fost un Adam și acum ești o Ada. Sau invers.
La sfârșitul piesei, în ropotul aplauzelor care nu mai conteneau, Marius Manole avea ochii în lacrimi. A fost impresionant feedback-ul publicului, mai puțin nesimțirea unora de a nu-și pune telefoanele pe silent sau de a avea tupeul să răspunde în mijlocul replicilor, înghesuindu-se sub un scaun (ca și cum sala Radu Beligan ar fi imensă și nu s-ar auzi nicio convorbire telefonică).
Am ieșit din sală gândind că e imposibil să fii propriul dictator și ceilalți să nu te pedepsească. La final, cei care acceptă, rămân, cei care nu, părăsesc scena din cauza temerilor. Ei bine, nimeni nu e perfect. Toți ne temem.