Iarna isi schimba naravul

 

Iarna îşi scutură ultimele fărâme de toamnă rămase pe tălpi

şi pândeşte oraşul cu ochi rombici, de panteră hămesită.

Îşi întinde oasele vineţii şi strănută un vânt rece peste câteva case.

Anul ăsta e mai plictisită ca niciodată

nici oamenii nu mai îngheaţă ca altă dată;

ar vrea să prindă pe careva, să-i simtă suflul cum se preface

într-un ţurţure şi se înfige în golul timpului

ca un cui nemernic

de care dumnezeu îşi agaţă singurătatea

când visează la câte o apocalipsă locală.

Ar vrea

să transforme albul în culoarea tradiţională a morţii

şi să îmbrace toţi cerşetorii în doliu

ar vrea

ca femeile să nu-şi mai poarte vara în sân

visând la iubiri deşarte şi nisipoase.

Oraşul e cald, prea cald, musteşte de speranţă

în prag de an nou.

Urăsc sărbătorile, îşi zice iarna şi aprinde o ţigară

tolănită pe o bancă din Herăstrău.

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Colaborator SB

Absolventă a Masteratului de Traducere a Textului Literar Contemporan din cadrul Universității București. Premiată IDC, secțiunea Poezie (2012), scrie cronici de teatru, recenzii de carte, povestiri și poeme publicate ȋn diferite reviste. Pasionată de desen și spiritualitate.

Număr articole publicate : 44