Cu pacat

Când eram mică am uitat să mă spovedesc

acum clopotele-mi bat în geam în fiecare seară

ca nişte degete zgrunţuroase

siluind întunericul din camera mea.

 

Prin oasele mele curge păcatul

ca printr-un pai de la mcdonalds

babele îmi desenează pe frunte semnul crucii

aş! se şterge la prima ploaie.

 

Credincioşii aruncă marţea

cu pietre în mine şi-mi zgârie buricul

din care curge uneori vin;

preoţii îşi poartă preafericirea în buzunare

la mine nu mai ajunge

eu nu m-am spovedit niciodată

nici măcar atunci când mi-am pedepsit păpuşa

să devină om

lor nu le place să te joci de-a dumnezeu

cică o să ard pe undeva dacă fac asta

dar eu nu mă tem pentru că sunt şaptezeci la sută apă.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Colaborator SB

Absolventă a Masteratului de Traducere a Textului Literar Contemporan din cadrul Universității București. Premiată IDC, secțiunea Poezie (2012), scrie cronici de teatru, recenzii de carte, povestiri și poeme publicate ȋn diferite reviste. Pasionată de desen și spiritualitate.

Număr articole publicate : 44