Când eram mică am uitat să mă spovedesc
acum clopotele-mi bat în geam în fiecare seară
ca nişte degete zgrunţuroase
siluind întunericul din camera mea.
Prin oasele mele curge păcatul
ca printr-un pai de la mcdonalds
babele îmi desenează pe frunte semnul crucii
aş! se şterge la prima ploaie.
Credincioşii aruncă marţea
cu pietre în mine şi-mi zgârie buricul
din care curge uneori vin;
preoţii îşi poartă preafericirea în buzunare
la mine nu mai ajunge
eu nu m-am spovedit niciodată
nici măcar atunci când mi-am pedepsit păpuşa
să devină om
lor nu le place să te joci de-a dumnezeu
cică o să ard pe undeva dacă fac asta
dar eu nu mă tem pentru că sunt şaptezeci la sută apă.