Alberto Vazquez Figueroa – Ochii tuaregului

ochii-tuaregului-5ef7     N-am fost niciodată fana tehnologiei de ultimă oră care pare că se dezvoltă ca un embrion în pântecul societății de astăzi. Nu mi-am dorit să achiziționez ultimele fantasmagorii tehnice japoneze utilate cu sisteme de operare care de care mai complicate. Ca să nu mai spun că îmi plac butoanele, tastele, îmi place să fiu sigură pe ceea ce apăs. Iar faptul că există oameni pe planeta noastră care încă habar n-au cum să deschidă un calculator, un laptop sau chiar și un banal mp3 player nu poate decât să mă bucure. Pentru că acei oameni au lumea lor neschimbată din moși-strămoși, ei încă mai cred în valorile moștenite și încă respectă regulile propriului popor. Când spun că mă bucur că unele colțuri ale planetei n-au fost tehnologizate la nivelul nostru, n-o zic ca și cum ar fi în regulă să rămânem undeva în Evul Mediu, ci mă refer la faptul că noi nu mai facem nimic pentru noi, se vor inventa lucruri care vor înlocui omul cu succes. De-aici până la a clona oameni pe bandă rulantă mai sunt câțiva pași, și eu sper că sunt doar pașii unui roman SF.

Și Tommaso Campanella și Thomas Morus au încercat să-și imagineze viitorul societății, și acum ar fi dezamăgiți sau poate șocați din pricina progreselor tehnologiei. Cum ar arăta un roman SF din 2045, de exemplu ? Literatura va aluneca încet către transpunerea rândurilor în imagini și ne vom trezi cu e-book-uri care vor spune povestea prin culori și scheme deca-dimensionale ? Mi-aș dori să țin și atunci o carte în mână și să miros paginile îngălbenite, dar asta e altă poveste.

Alberto Vazquez Figueroa înfățișează o astfel de lume în romanul său Ochii tuaregului . Termenul de tuareg a fost dat de către coloniile franceze Poporului Vălului (poporul imohag). Faptul că doar bărbații poartă vălul care acoperă chipul în public reprezintă o tradiție din zorii poporului imohag, este o chestiune morală care spune despre bărbatul care îl poartă cum că ar fi un individ demn și puternic. El își scoate vălul doar în fața soției, în intimitate. Femeile tuaregilor nu sunt obligate să poarte văl și nici să se supună voinței bărbatului, ba chiar sunt incluse la adunările ad-hoc care au loc în jurul focului în deșert. Femeia este importantă și protejată de către un tuareg pentru că fără aceasta neamul s-ar stinge, așadar flacăra fertilității trebuie păstrată aprinsă și din punct de vedere sufletește, căci un tuareg nu permite ca femeia să nu-l accepte sau să fie obligată să-l primească. Figueroa a locuit o vreme printre tuaregi, așa cum el însuși a declarat, iar rezultatul a fost continuarea romanului Tuareg, cu care a dat lovitura. La distanță de 20 de ani s-a născut romanul Ochii tuaregului păstrând aceeași linie narativă.

Gacel Sayah opartă numele tatălui său, mare erou al poporului imohag, care moare ucis de către oamenii civilizați. Gacel crește și este nevoit să își sprijine familia și se mută cu cortul prin pustietatea deșertului. Exercițiile de supraviețuire într-un mediu arid, deprinse de la tatăl său, îl vor ajuta pe Gacel să se confrunte cu două tipuri de natură: cea umană și cea lăsată de Dumnezeu. Viața tuaregului și a familiei sale este tulburată în clipa în care omul civilizat îi invadează spațiul, refuzând să înțeleagă obiceiurile acestor bărbați cu văluri. În urma unei altercații cu un individ care gonea de zor prin deșert pentru a ajunge la raliul Paris-Dakar, Gacel hotărăște să ia prizonieri toți cei care îi tulbură neliniștea cu acele aparate sofisticate care au patru sau două roți. Drama capătă dimensiuni pantagruelice, întrucât în joc sunt interese financiare și nu principiale, așa cum se gândește tuaregul. Dacă un oaspete îți necinstește gestul de a fi primit în casa ta prin vorbe nelalocul lor, e ca și cum n-ar da doi bani pe autoritatea ta și pe bunăvoința cu care l-ai întâmpinat. Iar acest lucru se pedepsește biciuind și tăind mâna celui vinovat. În refuzul său de a conștientiza că dincolo de granițele deșertului Sahara există o altă lume mult mai evoluată care ar putea în doar câteva ore să distrugă Pământul sau chiar Luna, Gacel este inocent și neatins de păcatele lumii civilizate. Motiv pentru care nu îi sunt înțelese principiile de tabăra celor care vor să elibereze ostaticii. Pentru a nu fi considerat un act de  terorism, autoritățile franceze vor să elibereze ostaticii, fără să ofere pedeapsa celui care i-a insultat casa lui Gacel.

Și totuși, Gacel și fratele său reușesc să câștige războiul cu o trupă anti-tero trimisă să rezolve conflictul. Pentru că nu te poți pune cu oamenii deșerturilor care nu numai că au învățat avantajele și dezavantajele climei, ci au și făcut un pact cu ea, respectând-o. Uneori, tehnologia de ultimă oră nu poate concura cu istețimea unui sălbatic sau cu furia unui deșert pe timp de noapte. La un moment dat, am avut senzația că totul este scris cu o asemenea intensitate a simțurilor încât doar o femeie ar fi putut descrie atât de bine trăirile omului acoperit de văl. Și descrierile, și iminentele schimbări de situație fac ca intriga să câștige teren împotriva personajului principal, ca apoi să piardă. În romanul lui Figueroa, natura este intrinsecă. Nu poate fi înțeleasă de elemente intruse, străine, așa cum nici dorința lui Gacel nu poate fi înțeleasă de oamenii civilizați, care nu mai au principii.

 De ce aș (re)citi romanul ? Pentru că e mai mult decât acțiune, subiectul principal este nucleul valorilor unui popor și negarea acestora de către altă lume care în mod normal nu ar avea altceva de făcut decât să le respecte. Și dacă aceste valori moștenite sunt batjocorite, războiul e pe cale să înceapă. Tema centrală a romanului este legătura strânsă cu natura a  poporului tuareg și invadarea acestuia de către metehnele Occidentului. Filosofia personajului Gacel în legătură cu oamenii civilizați este că noi nu cunoaștem natura umană și că suntem dependenți de tehnologie care nu face decât să ne subordoneze mințile, că nu ne mai aparținem nouă înșine. Și într-un fel, acesta este adevărul.

Autor: Alberto Vazquez Figueroa

Editura: Polirom

Colecția: Biblioteca Polirom. Colecția XXI.

ISBN: 973-46-0565-8

Număr pagini: 408

An apariție: 2007

Traducător: Eugenia Alexe Munteanu

Preț: 10 RON

foto

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.