Bucureşti, 1 noiembrie 2012
Dragă Elevule Cutare,
Acum trebuie să ai vreo 36 de ani. Tatăl tău, Saşa Sokolov, mult apreciat în anii 1970 de Vladimir Nabokov şi de Nina Berberova –poate ai citit cândva Lolita sau măcar ai văzut filmul de Kubrick- te-a lăsat de izbelişte şi nici măcar nu te-a fericit cu diploma de inginer. Da, ştiu că eşti elev la o şcoală specială şi că ai un prieten imaginar sau un dublu de care nu te desparţi niciodată.
Dacă te încântă cu ceva, cred că ţi-ai putea îndeplini visul de a fi inginer în ţara mea, România. Aici, se obţine foarte uşor o diplomă. Până nu demult puteai să copiezi la examene, cred că poţi şi acum, cu puţină tehnică şi cu o poveste în spate. Dacă le zici că ai terminat o şcoală specială, e posibil să te lase să dai bacalaureatul profesional –îţi explic altă dată ce înseamnă- şi apoi să te furişezi uşor către politehnică.
Dar să mă întorc…
Am ales varianta clasică, să îți trimit o scrisoare şi nu un e-mail, pentru a comunica mai uşor cu tine. Simt că tu încă trăieşti în URSS-ul anilor 70-80. E tot vina autorului.
Să ştii că nu m-am gândit niciodată dacă un personaj literar călătoreşte în timp după ce autorul scrie ultima pagină a romanului sau dacă rămâne în epoca respectivă. Pentru că am pus problema pe tapet, am să îţi dau şi o rezolvare, nu chiar mură-n gură ca la şcoala pentru proşti, mai degrabă e o abordare amicală. Elevule cutare, teatrul e arta prin care personajele pot lua forma epocii în care sunt receptate. La fel de bine merge şi în cinematografie. A sunat cam preţios. Totuşi, trebuia să te fac să-nţelegi.
Dar, uite că o iau la vale şi e numai vina ta. Cred că ai citit Ulise, sau măcar l-ai răsfoit. Altfel, nu pot să înţeleg cum ai născocit atâtea înşiruiri de idei în stilul celei de mai jos.
Bună ziua Veta Arkadievna i-i-i uite crizanteme chiar dacă s-au trecut s-au ofilit chiar dacă dar ceea ce se va întâmpla va răscumpăra totul din plin când se va întâmpla asta? Peste vreo zece ani, probabil. Ea are patruzeci, e încă tânără, vara locuiește la casa de vacanță, se scaldă mult – și tenis de masă, ping-pong. Dar eu, eu? Acum o să socotim. Eu am atât, de mult am terminat școala specială, facultatea și am devenit inginer.. Am mulți prieteni, sunt complet sănătos și adun bani pentru o mașină – nu, deja am strâns banii și am cumpărat-o, casa de economii, casa de economii, vă rog să vă folosiți de ea. (p.82)
Sunt convins că are şi Saşa meritul său în frazarea pe care o găsim în roman, dar mai ştiu şi că Molly Bloom, spre deosebire de duduia asta cu nume greu de pronunţat, ţi-ar fi zâmbit lasciv. Poate chiar mai mult. Ştii tu, irlandezii sunt mai speciali decât noi continentalii. Ar trebui să încerci berea Guiness, deşi nu scrie nicăieri că îţi place alcoolul. Totuşi ai 36 ani, nu se mai pune problema să.
Tot scriu şi îmi dau seama că nu îţi cunosc nici adresa şi nici nu ştiu dacă scrisoarea e pentru tine, pentru dublul tău sau pentru orice alt coleg de-ai tăi. Cum ar fi fost să încep scrisoarea în modul în care vorbeai tu, undeva pe la pagina 29? Cum te simţeai
Dragul meu Leonardo, dacă m-aţi fi rugat să fac calendarul vieţii mele, v-aş fi adus un petic de hârtie cu multe puncte: toată foaia ar fi fost plină de puncte, numai puncte şi fiecare punct ar fi însemnat o zi. Mii de zile – mii de puncte; nu ştiu nimic despre aşa ceva. Şi să nu mă întrebaţi nici pentru ce an, lună sau moment al vieţii mi-am făcut eu calendarul, căci nu ştiu ce-nseamnă cuvintele de mai sus, şi nici chiar dumneavoastră, când le rostiţi, nu prea ştiţi lucrul acesta, după cum nu ştiţi nici care este definiţia timpului de adevărul căruia nu m-aş îndoi. (p. 29)
Nu ţi se pare uşor pedant? Da ştiu replica ta sunt elevul cutare de la şcoala specială şi noi nu am învăţat la literatură cuvântul pedant care în limba rusă s-ar scrie педант dacă google translate nu mă înşală uite că aşa poate înţelegi şi tu cuvinte precum pedant preţios chiar dacă nu se referă la fluturi iarnă sau la ţinutul singuraticului mulgătorul-caprei oricum să ştii că povestirile tale pe o pagină mi-au deschis apetitul pentru proză scurtă şi dacă aş fi avut mai mult spaţiu şi nu aş fi fost atât de obosit poate aş fi redat aici una dintre povestirile tale poate data viitoare
Al tău,
Arnoux
–
sursa foto aici
Titlu: Școală pentru proști
Autor: Sașa Sokolov
Editura: Allfa
Anul apariției: 2011 (ediția originală 1976)
Număr de pagini: 181
Traducere din limba rusă și note: Antoaneta Olteanu