“Eleonora Cohen văzu lumina acestei lumi într-o zi de joi, târziu în vara anului 1877. Cei care se deşteptaseră în zorii acelei zile îşi amintesc un stol de pupeze albe şi sângerii zburând în cercuri deasupra portului, şerpuind şi ţâşnind, ca şi cum ar fi încercat să cârpească o ruptură în bolta cerească.”
A venit pe lume împreună cu o profeţie: “Un potop de cai, o adunare de păsări, Steaua Nordului aliniată cu Luna”.
Şi are un talent ascuns. Moştenit de la mama ei, cultivat de tatăl ei, cenzurat de mamă vitregă, îmbunătăţit de Pastorul Muehler, apreciat de Beiul Moncef şi folosit de către Abdulhamid al II-lea, Sultanul Imperiului Otoman.
Dex Online spune aşa:
ORÁCOL, oracole, s. n. (În antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit unor credințe, anumite divinități îl dădeau celor veniți să le consulte pentru a cunoaște viitorul; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul unde se făceau aceste profeții. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentință cu caracter infailibil; p. ext. Persoană care dă această hotărâre. ◊ Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic. [Var.: orácul s. n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle.
Putem să ne dăm seama cu uşurinţă despre ce e vorba, doar citind titlul. Chiar şi aşa, povestea m-a prins de la primele pagini şi mi-a plăcut. M-am plimbat împreună cu Eleonora în Constanţa secolului 19 şi am petrecut împreună o săptămână întreagă pe mare, ne-am stabilit în Stambul, am cunoscut căldura oamenilor din acele vremuri, magia oraşului, grădinile ascunse, aroma condimentelor, bogăţia culorilor. Viaţa ei simplă îşi schimbă cursul atunci ajunge în Stambul, dar şi când Sultanul prezintă interes pentru talentul ei, ceea ce i-ar putea aduce Eleonorei un viitor nesperat de luminos şi lipsit de griji. Istoria eroinei se împleteşte armonios cu istoria Imperiului Otoman, care la acea vreme era în plin declin.
Nu vreau să ofer foarte mult din ceea ce se întâmplă, dar vă spun ce impresie mi-a lăsat cartea: iubire, soare, linişte, parfumuri îmbietoare, cărţi, prietenie, încredere, spioni, interese politice, oracol.
Mi-ar fi plăcut ca povestea să fie mai lungă, să existe mai multe evenimente, aventuri, Eleonora să aibă timp să-şi folosească talentul în mai multe împrejurări. Am rămas cu senzaţia că, de fapt, povestea a început cu adevărat abia spre sfârşitul cărţii. De asemenea, finalul a venit brusc, rapid şi a fost neaşteptat, au lipsit intriga şi punctul culminant. A fost prea frumos scris, dar prea puţin. Cred că M.D. Lukas ar fi putut să scoată mai mult de la acest subiect şi nu m-ar deranja dacă ar scrie o continuare a poveştii.
Vă recomand cartea cu drag, de citit într-o sâmbătă ploioasă, cu o cană de ceai verde cu iasomie alături.
Mulţumiri Editurii Allfa pentru lectura deosebită.