Dialog, monolog, comunicat – Premiu literar Augustin Frăţilă

Avem un concurs literar, valoros pentru industria de carte autohtona, nu doar datorita premiului de 10000Eur. Sunt critici literari care supervizeaza operele inscrise in competitie. Si cativa blogari implicati.

Un concurs tip Best-of al volumelor publicate in 2011. Am mai scris despre concurs. Ce n-am zis pana acum si este important de mentionat, este tipul de reactie pe care l-a starnit. Pro si contra vor fi parerile, indiferent de scop, obiectiv declarat si mesajul oricarui proiect. E firesc. Daca toti am fi de acord, am fi albine. Dar conform bancului ca noi nu putem avea regina…

Protagonistii dialogului interminabil pe seama concursului sunt oameni care provin din industrie. Nimic curios, nu-i asa? Nici nu ne asteptam la niste tzutzeri sa critice sau sa isi spuna parerea. Sa-i luam pe rand:

Nicolae Manolescu, dupa ce acorda premii fara sa stie despre ce e vorba in opera premiata (vezi Mungiu), zice in Adevarul

Nu neg că sunt „critici valoroşi”, poate chiar „cei mai”, dat fiind că domnul De Mezzo foloseşte de preferinţă superlative relative. Nu ştiu nici măcar dacă au acceptat să onoreze juriul celui mai amator (m-am molipsit şi eu de superlative relative!) concurs de premiere din câte am cunoştinţă. Sper din toată inima că nu. Mare e grădina lui Dumnezeu!

Costi Rogozanu nu intelege cum sta oja pe unghii aici:

Mai trebuie spus că o camarilă de blogări degrabă vărsători de postări e plimbată din cînd în cînd de cîte o firmă ca să se prezinte cine ştie ce produs nou. Foarte bine, asumă-ţi asta, dar nu mă bate la cap după aia cu maximum de credibilitate (nu numai literară) din opiniile tale. Şi pentru o recomandare de ojă bună e nevoie de o postare care să nu stea stingheră într-o mare de advertoriale scrise contra diverse servicii, excursii etc. Numai că se pare că “cetăţean-jurnaliştii” sînt mai rău decît unii jurnalişti (ştiu şi păcatele vechi ale breslei, nu-i vorbă).

raspunde calm cu un comunicat aici

În primul rînd, am avut nevoie de un juriu de specialitate care să certifice că în finală vor ajunge cele mai bune cinci cărţi. Am ales trei dintre cei mai credibili şi mai buni critici literari: Alex Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea-Enache. Apoi, un juriu format din 20 de bloggeri va desemna romanul cîştigător. Ne dorim ca Premiul literar „Augustin Frăţilă“ să fie acordat unei cărţi foarte bine scrise, dar care să mai aibă o calitate: să fie şi o carte care să prindă la publicul larg. Am dorit ca în grupul bloggerilor juraţi să fie o dinamică foarte mare şi totodată o diversitate, astfel încât cartea să reprezinte un public cât mai numeros.

Ţin la acest sistem din două motive: asigură o transparenţă totală şi ne apropie de publicul cititor.

Cristian Cosma scoate autogenul, flexul si cheia de 14, comentand astfel

Exista bloguri literare OK in Ro. Exista comunitati on-line faine, unele care nu implica scriitori. Sa nu inteleaga bloggerii din acest juriu (multi, repet, fara interes pentru literatura romana) ca exista un razboi intre critica literara si bloggeri. Pe modelul toti scriitorii sunt morti, asa si multi bloggeri de ocazie literara au impresia ca astazi numai criticii mai citesc literatura romana. Si asta inseamna ca nu citeste nimeni daca nu intervin ei. Ma surprinde tupeul celor care cred ca vor schimba ceva fundamental in perceptia publicului, punandu-se in opozitie cu critica literara (pe care organizatorii au lasat-o in juriul de preselectie, ar merita sa ne intrebam si de ce, dar intram prea in amanunt) si devenind, peste noapte si pret de un premiu, super eroi. Nici vorba, cartile autorilor romani exista in librarii, se vand, au public, isi epuizeaza tirajele, au traduceri, unele incep sa fie ecranizate, au cronici in reviste, sunt in atentia premiilor literare, sunt citite si mentionate pe diferite bloguri. Din pacate, scriitorul roman nu e cunoscut si o duce prost, nu poate trai din scrisul lui. Dar asta e alta discutie si practic devine supapa prin care organizatorii vor sa dea lovitura (intre noi fie vorba, nu e corect sa preiei titluri de la edituri concurente, aratandu-le si lor, marilor edituri, cum se face o promovare). E foarte adevarat, suma poate pacali pe multi si e extrem de ofertanta, cati se pot abtine sa nu se inscrie pentru o asa suma, de castigat intr-o viata de catre unii scriitori? Dar sa nu-si imagineze printesa urbana ca fara ea se prabuseste literatura contemporana. Iar publicul, oricat de cool ar fi, poate discerne intre recomandarea lui Butuzea si a lui Manolescu (am naivitatea sa cred asta).

Aha! Buuun! … dar tot n-am inteles!  🙂

Sa facem sau nu concursuri literare? sa dam sau nu premii? sa fie mari premiile sau mici? sa includem sau nu in juriu neliterati? sa avem sau nu nevoie de PR in literatura? sa-i lasam sau nu sa speculeze comertul cu carte pe cei care stiu sa scrie literatura?

Nu de alta, dar in urmatorii 10 ani, sa stim ce facem cu proiectul „Incubatorul de condeie (IDC).

Nota personala: cititi toate articolele, merita!

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.