“The depression belongs to all of us. I think of the family down the road whose mother was having a baby and they went around the neighborhood saying, „We’re pregnant.” I want to go around the neighborhood saying, „We’re depressed.” If my mum can’t get out of bed in the morning, all of us feel the same. Her silence has become ours, and it’s eating us alive.”
Într-o dimineaţă, Francesca Spinelli se trezeşte surprinsă că mama ei este încă în pat. Este o zi atipică, în care nu se mai aude pe fundal muzică necunoscută, cum ar fi ” Don’t give up” – cântată de o anume Kate Bush de care Francesca nu a auzit. Este o zi în care mama ei nu o bate la cap să-şi facă prieteni interesanţi şi curajoşi şi nici nu-i lasă mesaje motivaţionale în care o încurajează să-şi înfrunte câte o temere în fiecare zi.
Francesca pleacă la şcoală şi-şi petrece ziua liniştită, fără să bănuiască faptul că la uşa familiei lor bate DEPRESIA.
De parcă n-ar fi fost suficient că a fost nevoită să schimbe liceul şi acum nu mai are prieteni, că se simte străină şi singură. În plus, şcoala la care a fost transferată are mai mulţi băieţi decât fete şi, contrar aşteptărilor, fetele aici – la St. Sebastians, nu sunt curtate, nu sunt admirate sau protejate, ci IGNORATE. Iar acum trebuia să mai apară şi acest motiv de stres.
Ce se întâmplă mai departe, nu o să vă spun. Vreau să fiţi curioşi, îmi doresc să căutaţi “Saving Francesa” şi să o citiţi aşa, în engleză. Pentru că în română nu este încă tradusă.
Şi că tot veni vorba de asta, de ce nu o găsim pe Melina Marchetta tradusă în limba română? Având în vedere că Markus Zusack este de asemenea un autor australian, iar acesta se regăseşte în librăriile de pe la noi cu “Hoţul de cărţi”, nu văd de ce Marchetta nu ar merita o şansă.
Autoarea a debutat în anul 1993, cu “Looking For Alibrandi”, carte pentru care a câştigat premiul „Children’s Book Council of Australia” şi care ulterior s-a transformat într-o ecranizare, producţie australiană cu acelaşi nume, premiată cu “Australian Film Institute Award” pentru cel mai bun film şi scenariu. “On the Jellicoe Road” a apărut pe piaţă în 2006 şi a câştigat premiile WAYRBA (cea mai votată carte de către adolescenţii din vestul Australiei) şi US Printz Medal pentru excelenţă în literatura young-adult. “Finnikin of the Rock”, lansată în 2008, a câştigat “The Aurealis Award” pentru cel mai bun roman fantastic din categoria young-adult. “The Piper’s Son” a apărut în 2010 a fost nominalizată la premiile Qld Premier’s Lit, NSW Premier’s Lit, Prime Minister’s Literary, CBC şi Miles Franklin.
Am citit cinci dintre cele opt cărţi semnate de Marchetta şi totuşi nu reuşesc să aleg una despre care să spun că este preferata mea. Îmi plac toate la fel de mult. Poveştile sunt complexe, sunt profunde, sunt sentimentale. Autoarea te face de fiecare dată să simţi drama personajelor sale ca şi cum ar fi oameni pe care-i cunoşti şi suferi pentru ei. De fapt, Marchetta nu crează simple personaje, ci oameni pe care ai dori să-i ai ca prieteni sau să-i ştii în familia ta. Reuşeşte să scoată sâmburele de farmec din cele mai banale şi uzuale subiecte, cele pe care le trăim chiar noi zi de zi sau le vedem întâmplându-se în jurul nostru şi croieşte pe măsura fiecăruia o poveste.
Dacă vă doriţi să cunoaşteţi autoarea prin cărţile sale, vă recomand să începeţi cu “Saving Francesca”.