pe la vreo zece-doișpe ani
am simțit pentru prima dată mângâierea
discretă și glacială a morții
inspirată și precedată de frică cu parfum
de spray prost furat de pe tarabele turcilor
ce vindeau vise aduse de prin țara lor mai colorată
mai aproape de dorințele naïve ale oamenilor
și pe care cei dornici de nou le cumpărau
cu fervoare adolescentină cu un fel de sete
și sentiment de împlinire și răzbunare
pe toți anii pierduți în care nu se găsea nimic
pe atunci inocența încă îmi curgea prin sângele
vărsat într-o vară plină de emoții
inventasem noi copiii un joc
ce s-a transformat imediat
într-un test de bărbăție
totul a pornit de la un foc plăpând
care ne asculta poveștile tăcut
încet a devenit mai tupeist s-a mărit
și pe la jumătatea verii a ajuns foc
în toată puterea cuvântului
dansam ca apucații în jurul lui
așa cum văzusem în filmele
date pe canale nemțești pe care le prindeam
cu antene parabolice monstruoase
și urlam ținându-ne de mâini
până picam jos transpirați transfigurați
într-un final veneau părinții nervoși
și ne luau speriați de flăcările ce creșteau în fiecare zi
într-o seară unul mai îndrăzneț a aruncat
în flăcări un flacon de spray
și aerul care se catifela de la aromă
aer cu umbre de parfum
ne-a impresionat atât de tare și ne-a încântat
această bubuitură aromată
încât a doua zi am adus cu toții de prin case
parfumurile și sprayurile părinților
în fiecare noapte aerul se îndrăgostea de parfumul oriental.
și era bine.
curând am început să le furăm de pe tarabe
și nu a mai durat mult până când
scenariul testului de bărbăție a fost creat:
legat la ochi cu spatele la foc atât de aproape
încât îi simțeai flacăra pe coloana vertebrală
copilul trebuia să stea nemișcat
în timp ce flacoanele bubuiau creînd flăcări draconice
ceilalți chirăiau și încercau să-l sperie și mai tare
dacă fugea înainte ca testul să se termine
anatema cădea asupra lui
și era considerat un plângăcios
nu o să uit niciodată noaptea în care mi-a venit rândul
cu spatele la foc simțeam cum inima îmi arde
fiecare bubuitură fiecare icnet sălbatic în ureche
părea o bucățică dintr-un ritual demonic
la sfărșitul căruia aș fi rămas doar o umbră
simțeam rugul cum mă cheamă spre el
ca pe un eretic condamnat de Inchiziția umbrelor
boomurile erau rânjetele care mă biciuiau
cred că singurul lucru care m-a ținut până la capăt
nu a fost curajul meu demențial
ci gândul că dacă fac vreo mișcare
mă va înghiți infernul și niciodată
nu voi mai putea să simt nimic
să văd nimic
să spun nimic
nimic altceva
decât teroare și moarte în cea mai crudă formă
spre sfârșitul verii
copiii satului deveniseră brusc
mai serioși
(foto)