Test de bărbăție

img_7464npe la vreo zece-doișpe ani

am simțit pentru prima dată mângâierea

discretă și glacială a morții

inspirată și precedată de frică cu parfum

de spray prost furat de pe tarabele turcilor

ce vindeau vise aduse de prin țara lor mai colorată

mai aproape de dorințele naïve ale oamenilor

și pe care cei dornici de nou le cumpărau

cu fervoare adolescentină cu un fel de sete

și sentiment de împlinire și răzbunare

pe toți anii pierduți în care nu se găsea nimic

 

pe atunci inocența încă îmi curgea prin sângele

vărsat într-o vară plină de emoții

inventasem noi copiii un joc

ce s-a transformat imediat

într-un test de bărbăție

totul a pornit de la un foc plăpând

care ne asculta poveștile tăcut

încet a devenit mai tupeist s-a mărit

și pe la jumătatea verii a ajuns foc

în toată puterea cuvântului

 

dansam ca apucații în jurul lui

așa cum văzusem în filmele

date pe canale nemțești pe care le prindeam

cu antene parabolice monstruoase

și urlam ținându-ne de mâini

până picam jos transpirați transfigurați

într-un final veneau părinții nervoși

și ne luau speriați de flăcările ce creșteau în fiecare zi

 

într-o seară unul mai îndrăzneț a aruncat

în flăcări un flacon de spray

și aerul care se catifela de la aromă

aer cu umbre de parfum

ne-a impresionat atât de tare și ne-a încântat

această bubuitură aromată

încât a doua zi am adus cu toții de prin case

parfumurile și sprayurile părinților

 

în fiecare noapte aerul se îndrăgostea de parfumul oriental.

și era bine.

 

curând am început să le furăm de pe tarabe

și nu a mai durat mult până când

scenariul testului de bărbăție a fost creat:

legat la ochi cu spatele la foc atât de aproape

încât îi simțeai flacăra pe coloana vertebrală

copilul trebuia să stea nemișcat

în timp ce flacoanele bubuiau creînd flăcări draconice

ceilalți chirăiau și încercau să-l sperie și mai tare

dacă fugea înainte ca testul să se termine

anatema cădea asupra lui

și era considerat un plângăcios

 

nu o să uit niciodată noaptea în care mi-a venit rândul

cu spatele la foc simțeam cum inima îmi arde

fiecare bubuitură  fiecare icnet sălbatic în ureche

părea o bucățică dintr-un ritual demonic

la sfărșitul căruia aș fi rămas doar o umbră

simțeam rugul cum mă cheamă spre el

ca pe un eretic condamnat de Inchiziția umbrelor

boomurile erau rânjetele care mă biciuiau

cred că singurul lucru care m-a ținut până la capăt

nu a fost curajul meu demențial

ci gândul că dacă fac vreo mișcare

mă va înghiți infernul și niciodată

nu voi mai putea să simt nimic

să văd nimic

să spun nimic

nimic altceva

decât teroare și moarte în cea mai crudă formă

 

spre sfârșitul verii

copiii satului deveniseră brusc

mai serioși

 

(foto)

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Coordonator „Scrie-ți Povestea în Iași” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 230