„Cosmin scrie pentru că uneori se simte bine scriind.” – Interviu cu Cosmin Perța

Cosmin Perța, poet, prozator, eseist, s-a născut în localitatea Vișeu de Sus, în 1982. A absolvit Facultatea de Litere, Universitatea din Cluj. Masterat şi doctorat în literatură la Universitatea Bucureşti. A publicat volumele de versuri: Zorovavel, Ed. Grinta, 2002, Santinela de lut, Ed. Vinea, 2006, Cântec pentru Maria, Ed. Vinea, 2007, Bătrânul, o divină comedie, […]

Scrisoare deschisă pentru uși închise

Dragă Radu, știu că tot ce-ți trebuie acum este masa de scris și mâncare caldă. Acoperiș și un calorifer fierbinte. Ai nevoie de certitudini și nu de promisiuni. Dar mai știu și că în România de astăzi nu mai sunt prețuite nici talentul și nici arta. Când totul pare așa complicat, de fapt, este foarte […]

Moartea lui Siegfried – Octavian Soviany

După ce am citit Viaţa lui Kostas Venetis, am avut prilejul de a lua şi un autograf de la autor. Înainte să se apuce de scris, domnul Soviany m-a întrebat: cum de am putut citi o carte atât de urâtă? Revin acum ca şi atunci, pentru mine a fost şi este în continuare o carte […]

„ai o gură dulce, ca papiţa lu Zavaidoc”

Uite un romancier din familia lui Eugen Barbu şi a lui Radu Aldulescu, dar mai spectaculos decât ei la redarea argoului, a lumii interlope şi a situaţiilor aberant-comice din lumea pestriţă a mahalalelor. Ghiaurul, Editura Brumar, 2013, e un roman masiv ce evocă vremurile tâmpite cu activişti de partid. Valeriu Armeanu descrie cum ţăranii ajungeau […]

Spațiul literar – noua fenomenologie

Acum vreo lună, la Bookfest, descopeream într-o ladă cu cărți la preț redus un volum care mi-a spus ceva despre cuvântul „incredibil”. Maurice Blanchot, Spațiul literar. Nu vă voi spune prețul cu care se vindea, îmi e rușine să scriu cifra. Dar nu despre acest lucru vreau să vă vorbesc, ci despre ceea ce văd […]

Alex. Leo Şerban – Litera din scrisoarea misterioasă

Litera din scrisoarea misterioasă este o poveste mai puţin convenţională, scrisă într-o manieră diferită de stilul cu care ne-au obişnuit cei mai mulţi scriitori români. Transpare din ea înclinaţia spre joacă, spre o fantezie aparte, pe care am întâlnit-o predilect la scriitorii sud-americani şi portughezi.

Interviu cu Florin Lăzărescu

Mai am o schemă de roman – chiar foarte amplă – pusă pe hârtie. Numai că acum vreo lună mi-a venit în minte, într-o conversaţie banală cu un prieten, o scenă de pe timpul foametei din ’46, povestită de un bătrân. Şi mi s-au declanşat în cap o groază de poveşti pe care le-am auzit despre perioada respectivă. Una, în special, care mă obsedează încă din copilărie, prin suprarealismul ei: despre o cămilă rămasă de la soldaţii ruşi, după război, într-un sat din Moldova.

Matei Vişniec – Dezordinea preventivă

Totul e atât de real, de la felul în care sunt manevrate ştirile, la cinismul celor care lucrează în industria asta şi chiar la construirea acelei dezordini preventive menite să menţină în funcţiune maşinăria care scuipă non-stop informaţii. La fel de reală este şi setea publicului pentru ştiri catastrofale, pentru informaţia care include în ea răul sub orice formă.