Noianul de vorbe măreţe, rostite de preafericiţi, tribuni ori politicieni spintecă sufletele demult defazate, ale căror gânduri negre fată monştri, ce cască gura iadului şi din tenebre ţâşnesc tentacule. Creatura-şi azvârle iute braţele ca nişte funii şi prinde, pe rând, trupurile sleite. Le sugrumă lent, dar sigur, ori dureros şi-n grabă. Şi nu-i doar o […]