Interviu cu Liviu Drugă

Liviu Drugă este o apariție relativ nouă în literatura română contemporană. Cu un background de regizor și scenarist, prozatorul surprinde prin volumul Ceasornicarul dansator – povestiri aberantastice (Tracus Arte 2013). Autorul ia la puricat tot ceea ce înseamnă senzațional în spațiul public românesc, dându-i o notă aberant-paradoxală. Am stat de vorbă cu Liviu și am […]

Interviu cu Oana Camelia Şerban

Şi-a început cariera de scriitor debutând cu volumul de lirică modernă: Camelii fără plus, Ed. Omega, 2007. Au urmat apoi: Silogismele Agape-ului, Ed. Vega 2008; Sofisme pentru Calliope –Scurt tratat despre monadele poeziei, Ed. Lorilav, 2010. În iulie 2012 a lansat în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest volumul de filosofie: Moartea fericiriii light: de […]

Interviu cu Dan Matei

Un personaj al lui Haruki Murakami din IQ84 are convingerea că atâta timp cât nu a publicat niciun roman, nu se poate numi scriitor. Cred că același lucru este valabil și pentru părerea cititorilor români vizavi de un scriitor debutant, despre care media online nu a scris mare lucru. Să fie aceasta oare o etichetă, […]

Interviu cu Florin Lăzărescu

Mai am o schemă de roman – chiar foarte amplă – pusă pe hârtie. Numai că acum vreo lună mi-a venit în minte, într-o conversaţie banală cu un prieten, o scenă de pe timpul foametei din ’46, povestită de un bătrân. Şi mi s-au declanşat în cap o groază de poveşti pe care le-am auzit despre perioada respectivă. Una, în special, care mă obsedează încă din copilărie, prin suprarealismul ei: despre o cămilă rămasă de la soldaţii ruşi, după război, într-un sat din Moldova.

Interviu cu un cristian

SemneBune: Literatură română scrie pe mine e un slogan foarte curajos. Care a fost impactul acestuia în primii trei ani de CDPL? un cristian: Literatura română scrie pe mine e un slogan suficient de vechi şi de bine susţinut, mai ales pt valul copy paste care bântuie prin editoriada românească. În 3 ani am schimbat radical felul de […]

De la poetica Margento la mate-informatică și retur, prin eseu, traduceri și performance poetry

Poemul este performance. Poemul este mereu translațional, adică permanentă traducere și translatare.

Vorba lui Leevi Lehto, [din punct de vedere al artei poetice] la început nu a fost cuvântul, la început a fost traducerea. Eu merg mai departe și zic: nu există decât traducere. Poezia este traducere („în amor”, da, întru amor). Poezia este traducere și traducerea este reprezentație.

Poemul nu are nici început, nici sfârșit. Nu are sfârșit pentru că se (re)generează, procesează, performează și traduce mereu. Și nu are început pentru că este o comunitate de poeme, la rândul lor provenind din alte comunități și comunități (de poeme, și deci de persoane).

Interviu cu Anca Petre

Citesc din curiozitate. Sunt genul de om care descoperă ceva bun în orice. Pentru mine nu există cărţi bune şi cărţi proaste. Există doar cărţi din care pot învăţa ceva… citesc orice îmi pică în mână. Dacă respectiva carte mă pasionează, o devorez, dacă nu, citesc selectiv, pasaje care mă interesează.

Interviu cu Ciprian Măceşaru

Revista Accente a împlinit un an de existență și ne-am gândit că e o bună ocazie pentru a acorda niște premii. Cum revista e tânără, am decis că ar fi nimerit să acordăm premii de debut. Cu timpul poate că vom avea și altfel de premii. Deocamdată, am simțit că e suficient să-i încurajăm pe cei aflați la început de drum. Așadar, am acordat două premii pentru debut în literatură, în poezie și proză. Juriul a fost format din Daniel Cristea-Enache (președinte), Dan-Liviu Boeriu și subsemnatul. La proză a câștigat Teodora Coman, pentru volumul Cârtița de mansardă (Casa de Editură “Max Blecher”), iar la proză am avut un ex-aequo: Simona Sora, pentru volumul Hotel Universal (Ed. Polirom) și Un Cristian, pentru Morții Mă-tii (Casa de Pariuri Literare). Țin să accentuez faptul că s-a ținut cont de debutul într-un anumit gen literar. Evident, Simona Sora nu e debutantă în literatură, dar în proză este. Sunt sigur că, după cum e obiceiul pe la noi, un lucru atât de simplu e mai greu de acceptat.

Dosar de scriitor: Andrei Oişteanu (VI) De vorbă despre stereotipuri, superstiţii şi o nouă apariţie editorială

E nevoie de o busolă, de cineva care să îţi arate nordul, altfel te rătăceşti. Un fir al Ariadnei, sau al Andreei, în cazul nostru (n.ed. râde cu poftă). Momentan, citesc cărţi care mă ajută să compun cartea la care lucrez de câţiva ani, „Sexualitate şi societate. Religie, mit şi literatură”. Păstrez subtitlul utilizat şi pentru „Narcotice…” pentru că e foarte bun. Pe masa mea de lucru se află „Erotismul” semnat de Georges Bataille, cartea despre istoria violului a lui Vigarello. Tot el a coordonat Istoria corpului, în trei volume. De asemenea, citesc folclor pornografic, folclor deşucheat. În fapt, ţăranii sunt foarte direcţi.

Mastodon