ParkinsOn Dance, primul proiect de dans terapie pentru Parkinson din România

Am stat de vorbă cu Irina Marinescu, coregrafă și manager cultural, despre ideea care a dat naștere proiectului.

Inițiativa ParkinsOn Dance care se va desfășura la Centrul Național al Dansului București vine în ajutorul pacienților cu acest diagnostic pentru a-i ajuta să-și amelioreze starea. Cum ai ajuns să te implici în acest proiect și ce presupune el?

ParkinsOn Dance a pornit dintr-o inițiativă personală: căutam pe cineva care ar putea face dans terapie cu persoane care au Parkinson, pentru o doamnă care are această maladie. Mă reîntâlnisem cu Loredana Larionescu, dans-terapeută, ea o cunoștea pe medicul neurolog Bianca Nițu care, la rândul său, era interesată de a face posibile ateliere de dans pentru persoanele cu Parkinson, și împreună am făcut acest proiect. De la idee, la scrierea de proiect la realitate, mă bucur să fi putut face posibil unul din primele proiecte de acest fel din România, și unul care se dovedește, la fiecare întâlnire cu cei care ne sunt cursanți, mai mult decât necesar.

În ParkinsOn Dance facilităm două serii de ateliere de dans pentru persoanele cu Parkinson, tango argentinian și dans contemporan – o serie  în București și una  la Azuga. Revenim în București la final de iunie pentru reprezentația artistică cu care încheiem proiectul pe 30 iunie, la Centrul Național al Dansului București.

Cine este Irina Marinescu, pentru cei care nu te cunosc încă?

Sunt performer și coregrafă, fondatoarea platformei de dans UnShame Dance și co-fondatoarea asociației Developing Art. O altă specializare, oarecum involuntară, este aceea de project manager care, în contextul cultural de multe ori este asimilată denumirii de manager sau producător cultural.

Sunt trei dimensiuni care sunt importante pentru mine în ceea ce fac: o dată – dimensiunea artistică – exprimarea  și adresarea temelor care mă interesează prin dans contemporan și artele spectacolului; a doua este susținerea și medierea culturală a unui domeniu care rămâne, în continuare, destul de nișat în România – respectiv dansul contemporan, iar asta o fac prin atelierele de dans pe care le susțin și prin proiecte dedicate. Nu în ultimul rând, o a treia dimensiune o reprezintă practicarea dansului și a exprimării artistice ca formă de terapie.

Dansul este o bucurie pentru corp și spirit. Cum se vor desfășura atelierele care vor fi susținute pentru pacienții cu Parkinson? Ce fel de dans îi vei învăța?

Noi am început deja atelierele în București și pot zice că este partea cea mai satisfăcătoare, pentru mine, în acest proiect. Colegii mei, Loredana Larionescu și Paolo Profeti, susțin ateliere de tango argentinian pentru beneficiari și aparținătorii lor. Eu îi inițiez pe cursanții mei în dansul contemporan și cred că printre cele mai frumoase feedback-uri de la unul din ei este că din a fi sceptic despre dansul contemporan a început să își schimbe părerea despre acesta. Și nu doar asta, dar feedback-ul general este foarte bun, toți participanții se bucură de proces, se simt bine și sunt motivați de ceea ce se întâmplă la ateliere.

Cum au acces pacienții la acest program, cum ajung la el?

În cadrul programului avem un număr limitat de beneficiari, care au fost selectați și au venit prin recomandarea medicului neurolog Bianca Nițu și a Asociației „Mai puternici decât Boala Parkinson”. O parte sunt din București, iar cu a doua serie de beneficiari, care sunt și din alte orașe, vom susține atelierele de dans la Spitalul de Traumatologie și Ortopedie Azuga, unde vor fi internați pentru recuperare. Cred că e important de menționat că am urmat un protocol destul de riguros, cu o evaluare în prealabil și după finalul atelierelor, pentru a ne asigura că lucrăm în beneficiul persoanelor care fac parte din program. Este indicată consultarea unui medic specialist înainte de a urma atelierele, pentru a elimina diferite riscuri.

Oamenii ne pot găsi pe canalele noastre media personale și ale entităților juridice pe care le reprezentăm– Profeti Art/ Asociația Entuziart, Asociația Developing Art și Clinica Neuristica.

Atelierele au ca scop și antrenarea celor care doresc să fie terapeuți pentru acești pacienți. Cine se poate înscrie?

La început de aprilie am avut un atelier introductiv despre dansul pentru Parkinson (dance for Parkinson’s Disease, după cum este cunoscut în lume), alături de Melanie Brierly și Sari Lievonen, ambele specialiste cu experiență îndelungată. Din păcate este singurul pe care l-am putut desfășura, resursele nu ne permit mai mult. Acest atelier l-am deschis tuturor persoanelor cu experiență în dans și/ sau psihoterapie care doresc să afle ce înseamnă dansul pentru Parkinson.

Ce am aflat la întâlnirea cu Melanie și Sari (care sunt specializate pe dans contemporan, respectiv tango, din punct de vedere al tehnicii de dans cu care lucrează) este cum simte și cum se mișcă un corp care are

Parkinson și cum putem lucra în cadrul atelierelor cu toate dificultățile motorii care alcătuiesc spectrul acestei boli neurodegenerative. Pentru mine a fost foarte valoroasă această cunoaștere directă. Pe durata proiectului suntem în legătură cu ele, într-un proces de supervizare.

Știu că te specializezi în dans-terapie. Ce înseamnă asta, ce fel de formare urmezi și cui i te adresezi?

Am început din 2022 o formare de lungă durată în dans terapie,  pe care o continui până în 2025 cu doi specialiști din Marea Britanie, în urma căreia voi fi acreditată în cadrul European Association Dance Movement Therapy.

Practicând, îmi erau clare efectele terapeutice ale dansului, într-atât încât a devenit un mod de viață.

Ceea ce îmi oferă această specializare sunt moduri de a lucra cu dansul, într-un mod conștient, în care obiectivele sunt formulate pe mai multe paliere, de la emoțional, la psihic, spiritual, social, într-un context terapeutic dedicat.

Care este formatul unui atelier pentru terapeuți?

Mai departe de atelierul introductiv pe care l-am deschis profesioniștilor care lucrează în dans, mișcare și/sau psihoterapie, unde am avut ocazia să lucrăm practic, dar și să descoperim surse de informație, despre alți specialiști și chiar artiști din domeniu, vă pot zice despre cum se desfășoară atelierele pe care le facilitez pentru Parkinson.

În felul în care le susțin, ele au ca puncte importante crearea unui context sigur, unul în care oamenii pot împărtăși ceea ce simt, și pot aduce experiențele personale, pe care le putem și pune în mișcare. Un context în care să nu se judece pentru cum este mișcarea pe care o fac și să se bucure de ea. Începem a fi împreună, prin a ne relaxa și a ne face încălzirea, ne trezim corpurile. Continuăm cu exerciții creative și cu mici coregrafii, iar la final vorbim despre cum ne simțim, ce a funcționat sau nu, ce ne-a plăcut, pentru că punem și emoțiile în mișcare.

Intenționezi să oferi pacienților cu Parkinson posibilitatea de a dansa și după terminarea acestui proiect?

Cu siguranță doresc să continui atelierele și este ceva ce discut cu colegele, despre cum putem să ducem mai departe programul. Mă gândesc în momentul de față cum ar putea continua poate și online, ca întâlniri sau tutoriale înregistrate, pe lângă întâlnirile fizice.

Proiectul pilot Parkinson Dance se desfășoară cu sprijinul AFCN. În continuare, dacă dorești să mergi pe aceeași linie, de ce fel de sprijin ai nevoie, cine te poate ajuta?

Finanțarea AFCN a făcut posibilă posibilitatea colaborării cu o echipă de profesioniști și debutul acestui program. Pentru a-l continua am avea nevoie de susținere din partea oamenilor sau organizațiilor care ne pot sprijini cu resurse materiale – de la săli de dans care sunt la parter, accesibile, la resurse financiare prin care să putem continua atelierele și crește vizibilitatea nevoilor persoanelor cu Parkinson.

LE [25-05-2023]: am primit și imaginile de la atelierele cu beneficiarii din București