Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași începe anul cu două premiere contrastante

În conferința de presă de astăzi, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași a anunțat două premiere:  (regia: Catinca Drăgănescu) și  (regia: ).

(adaptare după VILEGIATURIȘII de Maxim Gorki)

Nu degeaba numele lui Gorki în traducere din rusă înseamnă amar, pentru că și acest text este unul amar, deloc confortabil pentru noi, cei care suntem parte a acestei lumi nebune. Adaptarea este o premieră națională, cu actori de toate vârstele, iar ceea ce vom vedea în Sala Teatru³ se află, după cum spune și regizoarea, la limita: show-film-spectacol de teatru.

Vor transpare din personajele jucate și măsura experienței și a talentului actorilor, după un text dur, tradus de una dintre cele mai bune traducătoare din rusă: Raluca Rădulescu.

Despre cât de mult a scos-o din zona de confort lucrul la acest spectacol pe regizoarea Catinca Drăgănescu: Mă simt responsabilă, ca artist, să pun oglinda oamenilor în fațăÎntrebarea care ne macină după spectacol va fi și aceasta: ne place cine-am devenit? Indiferent ce înseamnă noi.

DATELE SPECTACOLULUI

Când: 13 ianuarie, ora 19:00, la Teatru³.

Următoarele reprezentații sunt programate pe 15 și 25 ianuarie.

Biletele se pot procura de la Agenția Teatrală (te. 0232 255999), de pe www.teatrulnationaliasi.rowww.entertix.ro, www.myticket.ro sau la librăriile Cărturești și la punctele de informare de la Carrefour.

traducerea și adaptarea: Raluca Rădulescu

regia: Catinca Drăgănescu

scenografia: Ioana Pashca

video și light design: Dan Basu

orchestrație muzicală și sound design: Jean Victor Piloiu

distribuția: Andreea Boboc, Ionuț Cornilă, Emil Coșeru, Petronela Grigorescu, Tatiana Ionesi, Ada Lupu, Cosmin Maxim, Horia Veriveș

Foto: Odin Moise

DESPRE SPECTACOL, EI

Catinca Drăgănescu, regizorul spectacolului:

Pentru mine, spectacolul ăsta este despre ignoranţă şi autosuficienţă, despre cei pe care bunăstarea şi confortul  i-au prădat de valori, despre idealuri decăzute şi multă, foarte multă, inerţie.

Nişte omuleţi mici şi plicticoşi, pe alocuri amuzanţi, pe alocuri ridicoli, ȋşi petrec verile la ţară, unde speră să uite de toate problemele de peste an şi să se relaxeze ȋn confortul multelor bunuri acumulate. Au bani, au statut social, au familii şi nu au griji. Nu vor să audă despre ce se ȋntâmplă ȋn lume, nu vor să ştie de probleme, nu vor să li se ţină teorii, vor doar să se simtă bine. Numai că e de ajuns ca unul dintre ei să ȋnceapă să renunţe la aparenţe pentru ca tot ceea ce părea la ȋnceput amuzant, să devină trist, dureros şi autoreflexiv.

Mă revoltă pasivitatea şi micimea morală care ne domină. Îmi repugnă lipsa de coloană vertebrală şi laşitatea. Cred că trăim ȋntr-o lume ȋn primul rând coruptă moral, incapabilă să se regenereze ȋn absenţa unei revolte faţă de sine ȋnsăşi. Confortul, suficienţa, vieţile călduţe par a omorî conşiinţa şi simţul critic. Este o plagă şi aşa cum se ȋntreba şi Gorki, mă ȋntreb şi eu dacă artistul poate rămâne indiferent la aşa ceva, sau dacă este ȋn ȋnsăşi esenţa sa să reacţioneze, să chestioneze; nu să vindece, dar să tragă un mare semn de exclamare.

Nu ne-am propus să facem un spectacol comod, ci unul provocator, care să ridice ȋntrebări.  Care să ridice şi altora ȋntrebările pe care ni le punem şi noi.

UN DOLCE FAR NIENTE este o oglindă pusă ȋn faţa noastră, spectatori şi artişti laolaltă. Ne ȋntreabă pe un ton amar şi cinic, cine suntem şi dacă ne place cine am devenit. 

 

Raluca Rădulescu, traducătoarea piesei, despre un proces de lucru deloc obișnuit:

Auzisem despre scenariul și filmul lui Peter Stein și Botho Strauss din 1976, despre montarea lui Alvis Hermanis de la Schaubühne sau despre cea de La Comédie Françise, dar conceptul Catincăi era atât de puternic și de bine argumentat, încât am preferat să evit orice contact cu alte variante înainte de a avea propria noastră versiune de text. De altfel, procesul de lucru nu a fost deloc unul obișnuit. Practic, am lucrat la patru mâini. Piesa lui Gorki, montată în întregime, ar însemna 6-7 ore de spectacol. Am renunțat la personajele și poveștile periferice. Abia am redus la jumătate. Am tradus, am scurtat, am rearanjat scenele, am rescris, am sintetizat, am comprimat. Supriza majoră a fost inteligența excesivă a replicii lui Gorki. Citești și ai senzația că multe replici nu conțin niciun fel de informație care ar afecta narațiunea, dar când renunți la ele, îți dai seama că se pierd sensurile, relațiile dintre personaje și coerența poveștii. Da, Gorki este un dramaturg de replică! Iar replica lui Gorki este vie și actuală azi, acum, aici. Adevărul din replicile lui Gorki este de cele mai multe ori și adevărul societății în care trăim. Însă ritmul impus de conceptul regizoral a făcut necesar ca textul să fie scurtat până în ultima clipă, iar precizia construcției spectacolului și inteligența replicii lui Gorki să îi oblige pe actori la o disciplină și concentrare maxime pentru a conține toată încărcătura personajelor și toate indicațiile regizorale, într-un text esențializat! Însă tot ce rămâne de văzut după joaca noastră de-a cuvintele, este jocul actorilor „de-adevăratelea”!

 

 

Această piesă, pusă în scenă de (regizor care s-a format la cu actorul doru Aftanasiu), aduce în lumină adevărul personajelor și, așa cum menționează actorul (directorul adjunct artistic al TNI), spectatorii vor vedea un spectacol de actori, de personaje.

Când: 12, 14, 22 ianuarie – ora 18, , Sala Studio

distribuția: Mihaela Arsenescu Werner, Doru Aftanasiu, Livia Iorga, Dumitru Georgescu

regia: Radu Iacoban

scenografia: Tudor Prodan

Radu Iacoban, regizorul spectacolului:

Nu aș îndrăzni să spun că Marjorie Prime aparține unui gen, deoarece vine din familia de dramaturgie anglo-americană care a explorat și a desăvârșit variațiuni multiple de expunere dramatică. Ai putea spune că este o dramedie dar ar suna prea pretențios. Eu îl denumesc un spectacol-viață, cu o nuanță delicată de mister.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Corina Giurgia

Corina Giurgia
Licențiată în Jurnalism şi Ştiințe ale Comunicării, cu un masterat în Filosofie Aplicată şi Management Cultural, continua căutările în lumea oamenilor frumoși. Iubește Iaşul, cu întâmplările şi străzile pe care se plimbă încă scriitori şi poeți adevărați. Dependentă de ploaie, cu o obsesie pentru umbrele. Ambasadoare SemneBune la Iași. O găsiți și pe blogul personal: http://jurnalistacum.blogspot.ro/