Seara de 9 octombrie 2018 la TES FEST

Am fost aseară la de Stat, unde se desfășoară săptămâna aceasta Festivalul Internațional de Teatru Idiș, TES FEEST 2018 (ediția a III-a). Înainte de spectacolul de la ora 19, pentru care rezervasem locuri, doream să particip și la evenimentul cu intrare liberă de la ora 18.30, mai exact „TES – Obiectiv turistic”. Însă, venind cu mașina către teatru, pe strada Strehaia, am văzut lume multă strânsă la colțul teatrului, ba chiar și doi polițiști de la rutieră, care îmi făceau semn să încetinesc. Mare mi-a fost mirarea când am trecut printre o scenă stradală și publicul său, iar pe geamul deschis mi-au invadat mașina sunetele unei trompete. Am parcat și m-am lămurit ce se întâmpla de fapt acolo: trupa Klezmatics, din Statele Unite, concertau pe o scenă mică într-o alveolă mai ferită a străzii Strehaia, iar pe trotuarul cu clădirea Teatrului Evreiesc fuseseră scoase băncuțe pentru public, neîncăpătoare de altfel. Era lume multă și veselă, de toate vârstele, care aplauda, râdea și dădea din picioare în ritmul muzicii. Artiștii căutau cu privirea noii veniți și înclinau din cap în semn de bun-venit, făcând astfel să pară și mai intimă întâmplarea din cartier.

În jur de ora 18.45, toată adunarea veselă din stradă s-a mutat în foaierul Teatrului Evreiesc, „la marmură”, cum am aflat că i se mai spune printre ai casei, unde fuseseseră organizate scaune, în fața unui ecran de proiecție. Mărturisesc că am fost dezamăgită să îmi dau seama că prezentarea Teatrului Evreiesc ca obiectiv turistic urma să aibă loc sub forma unei prezentări multimedia, într-un PowerPoint pe un ecran. Mă așteptam să facem turul ghidat al clădirii și să aflăm istoria, legendele și anecdotele ei. În schimb, am văzut imagini cu alți turiști care au avut parte de acest tur, ghidat de domnul Marcel Drăghici, care ne-a și povestit cum a venit în București la vârsta de 6 ani, cum a ajuns angajatul TES la vârsta de 45 de ani și cât de dragi îi sunt teatrul și oamenii care îl animă. A fost mai mult o istorie personală a ghidului decât a obiectivului turistic prin care am fi preferat să ne ghideze. La final, un tânăr care nu s-a prezentat, deci nu îl pot numi aici, ne-a explicat că în data de 9 octombrie, în România, este Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului și a citit o rugăciune pentru victimele acestei orori a istoriei, în timp ce 6 tineri au aprins 6 lumânari (câte una pentru fiecare milion de evrei uciși atunci).

Puțin după ora 19, ne-am ocupat, în sfârșit, locurile în sala mare a teatrului, unde aproape imediat ce publicul s-a liniștit, a izbucnit în difuzoare o muzică veselă și antrenantă, care a bine-dispus instant toată audiența, mai ales după momentul solemn și emoționant din foaier. Primele membre ale trupei Koresh Dance Company au apărut pe scenă în niște costume simple, dar fluide, care completau cu succes mișcările ritmice, moderne, dar totuși cu elemente tradiționale din dansurile idiș. În timp ce cântecul Tumbalalaika ne făcea parcă să săltăm de pe fotolii, ochii ne erau lipiți de fetele care se jucau pe scenă cu o ușurință și o plăcere molipsitoare.

Au mai urmat 7 dansuri după Tumbalalaika, cu schimbare de ritm și de costume, cu elemente împrumutate din hore, din pantomimă, din balet, tango, vals, din dansuri tradiționale idiș și mișcări libere tipice dansului modern. Fiecare în parte a stârnit alte emoții și reacții din partea publicului. Am văzut lacrimi pe brajii spectatorilor la ultimul , închinat mamei pierdute și am auzit râsete la pantomima dansată de 5 dintre membrele trupei în dansul al patruea, unde gestica cotidiană a femeilor casnice evreice a fost exagerată pentru un efect comic. Am observant în jurul meu tineri care încercau să identifice muzica cu ajutorul aplicației Shazam, și mărturisesc că tare mi-ar plăcea și mie să am pe un CD soundtrack-ul integral al acestui spectacol.

Per total, spectacolul de Barry: Mameloshn in Dance al celor 7 fete de la Koresh Dance Company din Statele Unite a încântat un public foarte divers, cu vârste variind între 9 și 90 de ani, a vorbit fiecăruia dintre noi într-un alt limbaj și despre altceva, în funcție de experiența și emoțiile fiecăruia, a stârnit râsete și aplauze spontane și ne-a trimis pe toți la casele noastre cu un zâmbet larg pe buze. A fost un privilegiu pentru mine să pot participa la acest spectacol și îmi pare rău că în cadrul , între 7-14 octombrie, seara de 9 octombrie a fost singura șansă pentru public de a-l vedea. Sper să revedem această trupă de dans pe scenele românești și cu alte ocazii, iar dacă nu mai repede, atunci măcar la ediția a IV-a a .

Koresh Dance Company a fost fondată de , originară din Rusia, dar stabilită în Statele Unite din 1992. Asya s-a pregătit la Kirov Academy, Dance Explosion și Washington Ballet School, iar în 2008 a fondat Koresh Dance Company, cu care face înconjurul lumii, prezentând pe scenele pe care este invitată bucuria și speranța pe care o transmite cultura tradițională idiș și cu care mărturisește că a crescut ea însăși. Spectacolul de dans contemporan Barry: Mamaloshen in Dance este inspirat din tradiția idiș, din istoria evreilor de pretutindeni și din muzica surorilor Barry (Merna și Claire Barry), cântărețe americane de klezmer și jazz din perioada 1940-1970.

TES FEST continuă. Mai puteți încă profita de acest festival intim și vesel, cu atmosferă de petrecere în familie, până duminică, 14 octombrie. Puteți găsi aici programul complet.

 

Sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.