„Arsenic și dantelă veche” la Teatrelli

a pus în scenă, la sfârșitul anului trecut pentru prima oară, piesa de teatru a lui din 1939, Arsenic și dantelă veche. Dacă vă sună cunoscut, se prea poate să fi văzut filmul din 1944 al lui Frank Capra, cu același nume. Altfel spus, spectacolul de care vă povestesc azi are câteva referințe bune în domeniu. Regizorul i-a dat un aer nou, a tăiat pe ici, pe colo, a mai pus niște zâmbete și a transformat-o într-o comedie savuroasă.

Mortimer (), un critic de teatru, are două mătuși drăgălașe, Abby (Adela Mărculescu) și Martha (Alexandrina Halic) și o iubită frumoasă, Elaine () cu care urmează să se căsătorească. În vizită la mătuși, el află de un hobby de-al acestora, atunci când descoperă în lada de la fereastră un cadavru. Teddy (Vlad Ianuș), fratele lui Mortimer, se crede Roosevelt și cucerește treptele și subsolul cu vitejie, ajutându-și, aparent fără să înțeleagă asta, mătușile să îngroape victimele în Panama. Când apare un al treilea nepot, Jonathan (Marcelo Cobzariu), cu o față nouă, căutat de poliție și cu un doctor (Ștefan Pavel) după el, aparenta ordine se tulbură și pare că-ți fuge pământul de sub picioare.

Dacă sunteți confuzi, vă înțeleg. Povestea de mai sus pare anapoda – și așa se și vrea, o comedie polițistă în care actorii și-au definit personajele într-o manieră comică, cu sens intern, dar aproape în contradicție cu cei din jur. Personajele își joacă minunat neînțelegerile, dilemele interioare, dorințele și fricile, fiecare în filmul lui. Ghimiși e fascinant în postura de critic de teatru (aluzie constantă la superficialitatea cu care este văzută însăși munca lor), iar mătușile sunt inocentele perfecte, ca și cum otrăvirea unor bătrâni se strecoară firesc între două rețete de prăjituri și o donație de jucării.

În cazul în care ați văzut filmul din ‘44, pregătiți-vă să nu aveți așteptări de noir. Pe de o parte, povestea are un aer mult mai relaxat și mai comic decât filmul, chiar dacă te intrigă hobby-ul mătușilor și-ți bați capul cu tot felul de motive, pe care nu le lămurești. Pe de altă parte, decorul este frumos gândit și așezat, fără spații moarte sau obiecte inutile, colorat și luminos. Hainele personajelor le accentuează personalitatea (ca în cazul rochiilor fine ale lui Elaine) sau fac notă discordantă secvenței – mătușile pregătite de înmormântare, în scene pline de momente haioase. Muzica originală accentuează trecerile și punctele importante, la fel de jucăușă, veselă și antrenantă ca întreaga atmosferă.

Piesa se joacă la , într-o sală intimă și confortabilă, iar actorii trec pe lângă tine, joacă prin sală, te roagă să-i ajuți și, vrând-nevrând, te implică în povestea din sufrageria lor. Se râde mult și pentru toate vârstele, căci glumele trec de la suprafață spre adâncimi metaforice ori istorice înainte să-ți dai seama ce ți se întâmplă.

Cred că ar fi păcat să ratați o comedie așa interesantă ca Arsenic și dantelă veche, o piesă care te provoacă să faci legături între detalii și să râzi sănătos, fără infantilități și discursuri slabe.

Titlu: Arsenic și dantelă veche
Text:
Regia:
Distribuție: Adela Mărculescu, Alexandrina Halic, , Cosmin Seleși, /Claudia Ene, Vlad Ianuș, Marcelo Cobzariu, Ștefan Pavel, Cristian Boeriu, Ștefan Velniciuc, Dorin Enache, Claudian Șiman
Scenografie: Roxana Dumitrache, Andrei Răduț
Muzică: Radu Mihalache
Durata: 150 min (cu pauză)
Unde: Teatrelli
Următoarele spectacole:, 26 februarie, 5 și 12 martie

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andra Pavel

Andra Pavel
Urmează un Master la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București. Scriitor de ocazie și cititor de profesie, vede în orice critică un pas spre mai bine. Andra preferă să se implice în mai puține lucruri, dar cărora să se dedice. Îi plac lucrurile făcute bine sau făcute cu suflet, ca muzica sau fotografia.