Notez, astăzi, cu voi, impresii de la prima vizită făcută teatrului Arte dell’ Anima. Duminică seară, printre picuri furioși și umbrele zgribulite, am urmărit piesa Sylvia, de A.R.Gurney, în regia lui Alexandru Jitea. Am râs cât nu mă așteptam vreodată de la teatrul acesta nou, cu sala lui mică și călduroasă și cu oameni plăcuți.
Greg (Flavius Călin) și Kate (Theodora Sandu) sunt un cuplu de tineri care, ca orice cuplu normal, trece prin tot soiul de momente, mai mult sau mai puțin admirabile. Totul o ia razna atunci când Greg o întâlnește pe Sylvia (Irina Ștefan). Pentru bărbat, Sylvia este o oază de bine, o scăpare din nimicul de zi cu zi, un motiv de ieșit mai des, de abandonat orele peste program și, din nefericire pentru Kate, de ignorat soția. Aceasta din urmă o urăște cu toată ființa pe noua prietenă a soțului ei, încercând, din ce în ce mai puțin răbdătoare, să o alunge sau să-și determine soțul să aleagă între ele. Sylvia e ca un copil, sinceră și impulsivă, răsfățată și nerăbdătoare, admirată și dorită de toți din jurul ei – mai puțin de Kate, cum spuneam.
Știu că până aici ați strâmbat din nas și v-ați spus că e încă o poveste cu amante. Dar vă promit că piesa asta are o întorsătură de condei la care nu vă așteptați. Doar că, știți, n-am cum să vă stric intriga. Mai pot promite că veți râde mult – de glumele bune, de faptul că vă regăsiți în stările personajelor sau, măcar, de cât de slabe, dar potrivite, sunt unele dintre poante. Are să vă placă și jocul personajelor – Theodora și Irina joacă genial, iar Vlad Bălan (în rolul unei imagini de înțelept modern), găsit anterior în prezentarea piesei, mi-a fost un soi de asigurare că văd o piesă cel puțin ok.
Kate este femeia care își dorește stabilitate, calm și îmbrățișările soțului când ajunge acasă. În schimb, ajunge să fie ignorată în favoarea Sylviei cea nouă și drăguță, care declară frecvent că-l iubește și nu o ascultă pe Kate aproape niciodată – „Mă enervează rău de tot și parcă-mi vine s-o mușc!” îi spune noua prietenă lui Greg, care încearcă, pe cât poate, să le împace pe amândouă și să rămână cinstit față de dorințele și temerile lui cele noi. Nu m-a lămurit finalul, însă. La nivelul de suprafață, povestea e ușoară și inteligibilă de la un capăt la celălalt. Ea este, însă, o alegorie pentru un alt tip de poveste, mai dramatică și mai comună, pentru care se justifică supărările exacerbate ale lui Kate, impunerea către bărbat de a alege, nevoia de o schimbare rapidă și puternică în situația în care se complăcuseră. Prin prisma asta, deci, nu înțeleg prea bine care le este mesajul, căci acceptarea din planul de suprafață nu mai are aceeași forță în povestea din subtext.
Oricare ar fi răspunsul dilemei mele din final, piesa trebuie urmărită și analizată măcar puțin, cu partenerii de spectacol sau cu sine. Asta după ce, cum v-am mai spus, vă veți distra și vă veți întrista cu personajele, veți vrea să aflați mai multe și să le explicați că, poate, e mai bine cum zice celălalt. Vă sfătuiesc să mergeți la Sylvia cu inima deschisă și fără cei mici!
Sylvia, Teatrul Arte dell’ Anima
Distribuție:
Oana Cârmaciu / Irina Ștefan
Flavius Călin
Theodora Sandu
Ana Maria Ivan
Vlad Bălan
Regia: prof. asc. dr. Alexandru Jitea
Preț bilet: 30 lei
Bilete și rezervări la Casa de bilete a Teatrului Arte dell’ Anima – 0733.060.033 sau pe pagina de facebook a Teatrului Arte dell’ Anima și la teatru@artedellanima.ro.