Soldatul de ciocolată

Acest articol a fost publicat de Andreea Tănase pe 7.12.2017 în rubrica Teatru și are asociate următoarele etichete: , , , , , , .

George Bernard Shaw a scris Soldatul de ciocolată la sfârșitul secolului XIX. Premiera piesei (sub titlul Armele și omul) a avut loc la Londra, în 1894, iar succesul ei la public l-a determinat pe autor să o includă în ciclul de „piese plăcute” (G.B. Shaw și-a împărțit singur piesele în două categorii: pleasant și unpleasant plays).

Deoarece aprape toată distribuția este dublată, rolurile jucându-se alternativ de către doi actori, este important să menționez și că voi vorbi strict despre reprezentația din seara de 4 noiembrie 2017 din punct de vedere al prestației scenice.

Acțiunea se petrece în anul războiului bulgaro-sârb (când Serbia era sub influența Imperiului Austro-Ungar, iar Bulgaria sub cea a rușilor). În acest război a intervenit, prin mercenari, și Elveția, iar „soldatul de ciocolată” din piesă este chiar un astfel de mercenar, căpitanul elvețian Bluntschli. În urma unei bătălii în care bulgarii i-au pus pe fugă pe sârbi, căpitanul elvețian, care luptase de partea sârbilor, ajunge în dormitorul unei tinere bulgăroaice, care se dovedește a fi logodnica conducătorului atacului și fiica unui mare general bulgar. Dar, în loc să îl dea pe mâna rușilor, care căutau fugari, Raina îl adăpostește și îl ajută să scape, ba chiar împarte cu el cutia de bomboane de ciocolată pe care o ține la capul patului. Fiica familiei Petkov este înduioșată de faptul că în loc de cartușe, căpitanul Bluntschli preferă să își umple buzunarele cu ciocolată. De altfel, declarația lui Bluntschli cum că așa este caracterul elvețian: „neutru, practic și iubitor de ciocolată” stârnește și multe hohote de râs din sală.

Temele centrale ale piesei sunt dragostea și războiul, ambele fiind surse de dramă, umor, ironie, răsturnări de situație și întrebări existențiale. Familia generalului Petkov o îndeamnă e Raina să îl ia de bărbat pe Sergius, excelent jucat de Cătălin Babliuc. De altfel, părerea mea este că mare parte din umorul spectacolului provine de la doi actori: Cătălin Babliuc în rolul Sergius și Constantin Cojocaru în rolul generalului Petkov, ambii reușind niște personaje pe alocuri ridicole, pe alocuri auto-ironice dar întotdeauna delicioase. O Raina neconvingătoare (jucată de Nicoleta Lefter) este mai întâi atrasă de succesul lui Sergius pe câmpul de luptă, apoi de candoarea lui Bluntschli. Decizia ei devine mai ușor de luat atunci când Sergius pare să opteze pentru servitoarea Luka (un rol ofertant, dar pe care Alina Berzunțeanu nu a reușit să îl exploateze în totalitate).

Catalizatorul tuturor dramelor și întorsăturilor de situație este mama Rainei, jucată de Antoaneta Zaharia, singurul rol care nu beneficiază de doi actori. Ea întruchipează femeia puternică,  mâna de fier care conduce gospodăria și destinele celor de sub acoperișul ei. Căpitanul elvețian Bluntschli este jucat de Alexandru Papadopol, în oglindă cumva cu prestația neconvingătoare a Nicoletei Lefter. Cuplul nu are chimie și, în loc să se evidențieze reciproc, se scufundă împreună în mediocritate și plictis.

Mai rămân două roluri secundare de menționat, ambele contribuind în mare măsură la savoarea piesei: unul este servitorul Nikola (Cezar Antal) cu atitudine smerită în fața stăpânilor, în speranța că aceștia îi vor deveni clienți la buticul de lenjerie intimă pe care visează să îl deschidă la Sofia. De altfel, filosofia de viață a lui Nikola este: „un suflet de slugă este cheia succesului în business”; iar al doilea personaj este ofițerul rus interpretat cu ardoare de Dimitrii Bogomaz. Cei doi sunt cu adevărat sarea și piperul piesei, făcându-și apariția pe neașteptate, din locuri neconvenționale și punctând fie discret, fie violent niște momente cheie, dar mereu cu umor.

Mai trebuie spus că decorul realizat de Anka Lupeș ajută foarte mult regizorul să dea savoare și tâlc spectacolului. Scena este delimitată de niște pereți verzi cu tapet ecvestru. De altfel, „caii verzi pe pereți” se regăsesc nu numai vizual în decor și în atitudinea personajelor visătoare, ci și în replicile lor.

 

În prezentarea piesei pe pagina de Internet a Teatrului Odeon citim că Soldatul de ciocolată este „o comedie plăcută” de George Bernard Shaw. Și chiar asta s-a dovedit a fi: plăcută. Ceea ce poate fi și un eufemism pentru „mediocră”. Pe de altă parte, am văzut mulți copii în sală, care au rezistat eroic pe durata celor două parți ale piesei (două ore și jumătate), care au râs, au aplaudat și au întins bucuroși mânuțele după bomboanele aruncate de soldatul de ciocolată în public, la final. Prin urmare, admit și posibilitatea ca eu să nu mă aflu în publicul țintă și de aceea să nu fi apreciat spectacolul așa cum, poate, ar merita.

Dacă nu sunteți foarte exigenți și vreți să vedeți exact cum stau lucrurile în piesa cu nume dulce de la Odeon, dacă vă doriți pur și simplu o piesă clasică, ușoară și relativ amuzantă, vă încurajez să mergeți la acest spectacol. Dacă aveți copii sau bunici în familie, luați-i cu voi, căci se vor distra de minune.


Titlu: Soldatul de ciocolată (Armele și omul)
Autor: George Bernard Shaw
Traducerea și adaptarea: Dana Dima
Regizor: Andrei Șerban
Distribuția: Sabrina Iaşchevici/ Nicoleta Lefter, Antoaneta Zaharia, Alina Berzunţeanu/ Ana Bianca Popescu, Alexandru Papadopol/ Gabriel Pintilei, Marius Damian/ Cezar Antal, Gelu Niţu/ Constantin Cojocaru, Conrad Mericoffer/ Cătălin Babliuc, Dimitrii Bogomaz
Scenografia: Anka Lupeş
Coloana sonoră: fragmente din Ernani de Verdi
Preţul biletelor: 31,80 lei (întreg) 15,90 lei (redus)


Sursa foto aici

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te altor mii (13) de abonați

Direcționează 20% din impozit

Donează dacă vrei să susții financiar educația culturală. Decide ce faci cu 20% din impozitul afacerii tale. Poți contribui la dezvoltarea revistei, ca aceasta să aibă mai multă consistență, coerență și consecvență în plan editorial. Îți mulțumim în avans! Revista digitală SemneBune este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Andreea Tănase

Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.