Interviu cu Andrada Cooș, autoarea Frumuseții lucrurilor trecătoare

SemneBune: Andrada, noi te-am cunoscut în calitate de concurentă (și câștigătoare!!) a concursului de literar Incubatorul de Condeie, organizat de AdLittera în 2015. Țin minte entuziasmul cu care ți-am citit povestirea Porțile zeului Inari dar și cât de contrariată am fost că o reghineancă scrie despre Japonia și despre lumi paralele într-un fel, SF. Cum a contribuit câștigarea IDC 2015 la avântul tău scriitoricesc, și cum ai ajuns autoarea Frumuseții lucrurilor trecătoare? Ai știut dintotdeuna că vrei să fii scriitoare, sau Japonia a fost muza care ți-a dat impulsul hotărâtor?

Andrada Cooș: Pentru mine, Incubatorul de Condeie a fost primul pas în lumea scriitoricească românească și faptul că am câștigat m-a încurajat enorm. M-a făcut să mă simt binevenită. Adevărul e că Frumusețea lucrurilor trecătoare era deja scrisă când am participat la IDC 2015 și mă gândeam chiar să trimit un capitol din ea la concurs, dar în cele din urmă am scris Porțile Zeului Inari, o povestire care ar putea fi considerată aproape parte din roman dacă nu ar lua o direcție fantastică.

Cât despre pasiunea mea pentru scris, Japonia nu are nimic de-a face cu ea. Aceasta a început de când eram copil, iar primele tentative de a scrie s-au concretizat pe la 12-13 ani. De-atunci am avut povestiri de diferite feluri publicate prin reviste internaționale și românești, am făcut chiar și un masterat de creație literară la Londra. Frumusețea lucrurilor trecătoare reprezintă, de fapt, o deviere de la ceea ce scriu eu de obicei. Nu mi-a plăcut niciodată să țin un jurnal sau să vorbesc despre mine în ceea ce scriu. Drept urmare e oarecum ironic că Frumusețea lucrurilor trecătoare, un roman inspirat din experiențele mele, a ajuns să fie volumul meu de .

SemneBune: Ce scriai la 13 ani și cum îți vezi evoluția ca teme abordate și stil de atunci până la debut?

Andrada Cooș: În cazul meu, scrisul a evoluat pe două fronturi, pentru că de la vârsta aceea am scris atât în română, cât și în engleză. Primul roman început la 13 ani în română a fost unul polițist, primele mele povestiri în engleză, cam de la aceeași vârstă, erau despre adolescenți. Marele meu roman Young Adult, început în română la 16 ani, a fost o dramă fantastică-istorică, iar la 18 ani am finalizat un roman SF în engleză. Tematic nu m-am limitat niciodată la anumite subiecte, deși cred că prefer să scriu povești care au o tentă fantastică. Îmi place să îmi imaginez lumi în care totul este posibil. Stilistic, scriu diferit în engleză și în română. Engleza mi s-a modelat doar prin scrierea literară continuă, pe când româna mi-a fost supusă rigorii jurnalismului pe care l-am studiat la Cluj. Când scriu în română, am tendința să fiu cât mai clară și la subiect și mi-e greu să dau frâu liber artificiilor stilistice. În engleză, scriu fraze care nu par să vrea să se sfârșească și îmi permit să fiu un pic mai lirică.

SemneBune: Unde este marele tău roman young adult acum? Dar romanul SF în engleză? Le ții la sertar? Le revizuiești? Sau le-ai recitit și nu ți se mai par la fel de bune ca acum 15 ani?

Andrada Cooș: Toate acele romane și povestiri se află într-un folder pe laptopul meu. Câteodată am tentative de a le resuscita, îmbunătăți și publica, dar renunț destul de repede la idee. Pe lângă faptul că evident că nu mai sunt mulțumită de cum scriam la 16 ani, sunt și subiecte pentru care am avut o pasiune în acea perioadă, dar pe care acum nu o mai simt.

SemneBune: Prin ce mijloace ai ajuns sa evoluezi ca scriitor? Ai facut cursuri de creative writing, ai avut un mentor, ai un model în literatura consacrată, sau te bazezi mai mult pe instinct și talent?

Andrada Cooș:  Întotdeauna mi-am dorit un mentor, dar nu am avut norocul acesta. Profesoarele mele de română și engleză s-au arătat mereu indiferente la ceea ce scriam, iar profesorii mei din Anglia, care erau la rândul lor scriitori, își făceau slujba cu lehamite pentru un ban în plus. Fay Weldon a fost singura care mi-a arătat un interes deosebit, dar fiind în vârstă și bolnăvicioasă, nu o vedeam foarte des. În privința cursurilor de creație literară, le-am făcut doar pe cele din Anglia, dar cred că m-au ajutat mai degrabă să-mi perfecționez limba engleză decât să învăț să scriu mai bine.

Când eram adolescentă, dacă citeam o carte care mă impresiona, aveam tendința de a imita apoi stilul autorului în ceea ce scriam. E normal într-un fel, când nu ai un stil propriu, să îi iei ca exemplu pe scriitorii pe care îi admiri. Dar scriind tot mai mult, la un moment dat ți se formează inevitabil un stil. Nu știu dacă i-aș spune instinct sau talent, poate mai degrabă întruchiparea expresiei repetiția e mama învățării.

SemneBune: Înțeleg că ai locuit și studiat și în Anglia, nu numai în Japonia. Ne povestești puțin despre experiențele tale pe alte meleaguri și cum ai ajuns din Reghin tocmai în Țara Soarelui Răsare?

Andrada Cooș: Am locuit nu doar în Japonia și Anglia, dar și în Hong Kong, Belgia și Malaezia. În primele două am fost pentru studii, în ultimele trei am lucrat. Am vrut să merg în Anglia să studiez creația literară pentru că am fost destul de naivă să cred că asta va duce inevitabil la publicarea mea în limba engleză. Lucrurile sunt bineînțeles mult mai complicate în realitate, iar arătându-mi cât de dificil e să te impui pe o piață străină de carte, masteratul mai mult m-a descurajat să scriu decât să mă ajute să evoluez. În Japonia am ajuns printr-o bursă Monbukagakusho, acordată de Ministerul Educației din Japonia prin ambasadă. Știam de ea din vremea studenției în Cluj, când am făcut un curs facultativ de limba japoneză și intenționam de-atunci să aplic pentru ea, motiv pentru care mi-am și scris lucrarea de licență despre jurnalismul japonez.

SemneBune: Ești plină de surprize și cu siguranță ai strâns povești în tolbă cât pentru încă 5 romane. Care este planul tău pe termen scurt în acest sens? Ai deja o altă carte în pregătire la vreo editură?

Andrada Cooș: La ora actuală stau în cumpănă. Nu pot să zic că am gustat experiența mea în lumea editorială românească. Fiecare pas a fost incredibil de frustrant și aș vrea să cred că lucrurile pot fi și mai puțin dificile. Nu știu, din acest motiv, dacă aș mai avea energia pentru a mă aventura într-o nouă încercare. Pe de altă parte, cred că e și mai greu să publici direct în limba engleză când ai de-a face cu scepticismul editorilor în privința capacității tale de a te exprima cu adevărat literar într-o limbă care nu e a ta.

SemneBune: Pentru că volumul tău de debut, Frumusețea lucrurilor trecătoare, este despre experiențele tale în Japonia, te-aș ruga să ne povestești care a fost șocul cultural cel mai mare pe care l-ai avut în această țară.

Andrada Cooș: Când am mers în Japonia, credeam că eram pregătită pentru a face față șocului cultural. Chiar dacă am avut mereu o fascinație pentru cultura japoneză, nu eram atât de entuziasmată de ea încât să fiu oarbă la defectele ei. Cred că lucrul care m-a lovit cel mai tare a fost răceala oamenilor. La început e ușor să confunzi politețea cu prietenia. De-asta puțini turiști reușesc să-și dea seama de felul distant în care japonezii tratează străinii. În doi ani de zile în Kyoto, am învățat cu greu că poți să fii politicos, să urmezi toate regulile curtoaziei, dar să o faci ca pe o datorie, nu dintr-un sentiment de mărinimie. Pentru că trebuie, nu pentru că vrei. A fost poate mai mult decât un șoc, o dezamăgire profundă.

SemneBune: Ce planuri ai acum, după debut? Odată ce se încheie turneul de promovare a volumului Frumusețea lucrurilor trecătoare, te gândești să rămâi în Romania și să continui să scrii, sau ai planuri de întoarcere în Asia? Crezi că se poate trăi din scris?

Andrada Cooș: Nu, din păcate nu cred că se poate trăi din scris. Toți scriitorii pe care îi cunosc, atât în România cât și în afară, unii chiar de un oarecare succes și publicați la edituri mai mari, au și o altă slujbă pe lângă cea de scriitor. Unele profesii se îmbină mai bine cu scrisul, carierele academice sau jurnalistice de exemplu. Eu personal sunt copywriter în IT. Deocamdată m-am întors la Cluj-Napoca, dar pentru cât timp n-aș putea să vă spun. M-am întors din Asia doar de șase luni așa că încă nu mi-e dor de ea, dar sunt sigură că acest lucru se va schimba într-un an-doi. Și-atunci, cine știe?

SemneBune: Ce sfat ai da celor care sunt la început de drum și vor să debuteze în Romania? Există do’s and dont’s? Ai descoperit vreo formulă magică cu care pot fi deschise porțile editurilor?

Andrada Cooș: Aș vrea să fie o formulă magică! Pentru mine, drumul spre publicare a fost lung și anevoios. Ca o necunoscută, fără cunoștințe în lumea literară românească, mi-a fost foarte greu să intru în contact direct cu persoanele potrivite de la diferite edituri. În cazurile unor nume mari, ca Humanitas și Polirom, mi-a luat peste un an și, bineînțeles, n-a dus la nimic. Cred că depinde cât de sus țintești când e vorba de edituri, poți avea mai mult noroc cu edituri mai noi, mai mici, regionale. Are însă mult de-a face cu norocul, cu ce anume scrii, cât de bine te prezinți etc. Dacă ar fi să dau un sfat scriitorilor aspiranți e să nu renunțe ușor. Știu că mulți scriitori zic asta, ți se spune de câte ori a fost respinsă J. K. Rowling și-așa mai departe, dar când o simți pe pielea ta poate fi o experiență brutală. Un al doilea sfat ar fi să nu presupună că tot ce trebuie să facă e să-și găsească o editură. Multe edituri nu au bugete de marketing, sau,  dacă au, nu le irosesc pe nou-veniți, așa că e datoria scriitorului să-și bată singur toba, cum ar veni.

SemneBune: În încheiere, aș vrea să dăm cititorilor Semne Bune ocazia să te cunoască mai bine prin intermediul textelor tale. Ai putea să ne pui la dispoziție o listă cu link-uri unde poți fi citită și locuri de unde se poate cumpăra volumul Frumusețea lucrurilor trecătoare?

Andrada Cooș: Cu multă plăcere! Frumusețea lucrurilor trecătoare poate fi găsită atât în format tipărit, cât și de ebook pe elefant.ro, se poate cumpăra, de asemenea, direct de la editură sau de pe Cartepedia. Lista completă a librăriilor în care se găsește poate fi consultată pe site-ul meu. Tot acolo puteți găsi și povestiri de-ale mele, atât în română, cât și în engleză, care au apărut în reviste literare și pe site-uri de specialitate.

Foto: din arhiva personală a Andradei Cooș

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Tănase
Redactor-editor SB

Premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC), secțiunea Proză scurtă, a câștigat şi Premiul Revistei SemneBune la Atelierul IDC din acelaşi an. Din 2014 împarte lauri în calitate de jure-junior la IDC. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.

Număr articole publicate : 304