Astăzi l-am cunoscut pe regizorul și actorul Petru Hadârcă. Cred că aveam vreo 11 ani sau așa ceva, când mi-am spus că eu am s-ajung să-l cunosc pe cel care-l interpretează pe „tatăl-marinar” al lui Peppi Ciorap Lung. Petru Hadârcă are meritele de-a fi colorat copilăria noastră cu personajele din teatrul televizat, adaptat după povestea scrisă de Astrid Lindgren.
Trecând de la una la alta, Petru Hadârcă a venit la Iași pentru a regiza Seceta roșie. Regizorul a povestit despre munca la spectacol, despre ce a descoperit când a început să se documenteze despre foametea din ’46-’47.
Teatrul Național ieșean anunță premiera spectacolului Seceta roșie care va avea loc pe 6 și 7 iunie, de la 19.00, la Teatru³.
„Seceta roșie” este o cronică neagră a foametei dintre anii 1946-1947 din Basarabia, un spectacol despre dezumanizare, bazat pe mărturiile supraviețuitorilor.
Preconizez că este un spectacol derutant, un spectacol care doare și care, lesne poate trece drept document și lecție de istorie pentru cei tineri. Așadar, un spectacol-document, care aduce pe scenă Cubului muzica celebrului artist Vali Boghean și coregrafia lui Dumitru Tanmoșan, coregraf al Teatrului Național Satiricus I.L. Caragiale din Chișinău.
Informații din culise:
după Cartea foametei de Larisa Turea
scenariul și regia: Petru Hadârcă
scenografia: Rodica Arghir
muzica originală: Vali Boghean
coregrafia: Dumitru Tanmoșan
distribuția: Adi Carauleanu, Daniel Busuioc, Puşa Darie, Petronela Grigorescu, Doina Deleanu, Haruna Condurache, Ada Lupu, Andreea Boboc, Doru Aftanasiu, Radu Homiceanu, Andrei Sava, Gelu Zaharia
Petru Hadârcă:
„ A muri de foame nu este o figură de stil. A muri prin înfometare, în chinuri infernale este realitatea monstruoasă pe care au trăit-o basarabenii din toamna lui 1946 până în toamna lui 1947.
Au fost peste douăsprezece luni de foamete, zile lungi de suferințe și de coșmar, zile în care oamenii mureau ca muștele – copii, femei, bărbați, bătrâni, pentru că nu mai aveau ce mânca, pentru că regimul sovietic le confiscase toate resursele de hrană. Această suferință colectivă aproape că nu este cunoscută de români și nu este asimilată de memoria noastră istorică. Port în mine de mult timp povara datoriei de a aduce acest subiect în scenă. De această dată, am optat pentru un spectacol bazat pe documente, pe memoriile supraviețuitorilor din acea perioadă adunate și arhivate în Cartea foametei de cercetătoarea și criticul de teatru, Larisa Turea. Este un material tulburător, care de multe ori face să-ți înghețe sângele în vene și care, prin cazurile și ororile descrise, e dificil a fi reprezentat scenic și perceput într-o sală de teatru.
La realizarea acestei misiuni i-am avut alături pe scenografa Rodica Arghir, care a configurat detaliile istorice, coregraful Dumitru Tanmoșan, pentru expresia plastică a corpului uman ruinat de foamete, compozitorul și interpretul Vali Boghean, împătimit de muzica autentică și un virtuoz al improvizației. Țin să-mi exprim recunoștința actorilor, pentru resursele sufletești arse în acest spectacol.
Parafrazând o expresie celebră, insist asupra ideii că somnul conștiinței istorice naște monștri politici și suferințe umane irecuperabile, de aceea cred că este necesar să facem periodic aceste exerciții de memorie.”
Larisa Turea, autor (Cartea foametei, București, Ed. Curtea Veche, ediția 2008):
„Nu seceta – care a mai avut loc în Moldova, fără însă a duce la canibalism generalizat! – a provocat dezastrul, ci metodele de guvernare staliniste, dorința de a construi viitorul luminos fără a ține cont de prețul plătit în acest scop. Țăranii basarabeni au fost condamnați cu bună știință la înfometare din două considerente: ca dușmani de clasă, dar și ca etnici români, trădători și aliați ai Germaniei naziste.”
[Fragment]
„Mi-am dat seama cât e de umilitoare foametea și cât e de ușor să conduci un popor pe care îl ții la bucățica de pâine. Nici nu trebuie să te ostenești să-l conduci, fiindcă el singur se supune. Măcar mirosul de pâine să-l simtă, mai mult n-are nevoie…nu-i arde nici de politică, nici de drepturi, nici de distracții – de nimica-n lume. Poate din cauza asta poporul nostru este atât de speriat: pâine și pace, pâine și pace, îi bucuros că le are și nu-i trimite mai mult…”
(Copilul foametei, rol interpretat de Adi Carauleanu, fragment din Seceta roșie)
galerie foto TNI:
