„Reflection”, spectacol cu păpuși în mărime naturală

reflection_afisVă amintiți ultima dată când ați mers la un teatru de păpuși? Dar la o piesă mută? Ei bine, ceea ce am să vă povestesc azi nu se compară cu nimic din ce ați fi putut experimenta până acum. Am văzut de curând spectacolul „Reflection” al celor de la și am rămas foarte plăcut surprinsă.

Pe ultima sută de metri, intru în sediul Centrului Cultural pentru UNESCO Nicolae Bălcescu și descopăr că am ajuns la fix pentru a prinde primele momente dintr-un spectacol ciudat. Povestea este a unui cuplu trecut de prima tinerețe. Bărbatul își amintește primele întâlniri cu iubita lui, glumele făcute, ezitările și emoțiile, apoi căsătoria și minunea de a avea un copil. Înapoi în prezent, soția îl evită, simțindu-se vinovată pentru neajunsurile ei, ca femeie, și intenționează să-l părăsească, atunci când îi revin în minte toate cele întâmplate.

reflection2Cei doi protagoniști sunt păpuși. Păpuși în mărime naturală și păpuși pe corp, cărora cei patru actori-păpușari le dau viață din spatele costumelor lor negre. În primele minute, am să recunosc, e complicat să vezi povestea și să nu fii atent la cum se mișcă tipa din spate sau la cum e chircit băiatul ăla ca să-i așeze picioarele. Apoi te prinde jocul, pentru că actorii reușesc să le inspire mișcări cât se poate de reale, de la zâmbete, la plâns tremurat și emoții de îndrăgostit. E totul atât de real, suprarealist de real, încât emoțiile tale, ca spectator, sunt și mai mari. Urmărești, efectiv, patru păpuși (cei doi sunt și tineri și adulți) care joacă viață și-și dau, în felul lor, sufletul pe scenă într-o poveste care te ține din lacrimi în lacrimi.

Dacă ar fi o piesă normală (definiți-vă aici singuri normalitatea, ați văzut-o în toate teatrele vechi), n-ar avea prea multe de spus și ar fi, probabil, o reprezentație ușoară, uitată a doua zi. Însă toată povestea aveți să o descoperiți fără cuvinte, căci protagoniștii noștri nu vorbesc. Între ei se aștern și se împart gesturi, lumini, melodii ori ciripit de păsări, două scaune și-o masă de grădină. Totul se învârte în jurul ceaiului, etern cald în ceainicul de porțelan, nesfârșit ca iubirea din ei, din care își oferă unul celuilalt ca gesturi de pace: mai stai, spune-mi ce se întâmplă, liniștește-te, te iubesc. Trecutul și durerea se adună toate într-un ursuleț ponosit de pluș, iar valiza este ideea evadării. Împreună, abandonate într-un colț încă de la începutul piesei, prevestesc, amână cumva remușcarea și planurile vechi, care nu eliberează.

reflection1Cum v-am avertizat de mai devreme, se plânge. Dacă nu la momentul subtil al unicului gest de suferință sinceră pe care bărbatul și-l permite în preajma soției, atunci poate în momentul în care cei doi reușesc să rămână împreună, în ciuda a tot. Nici muzica nu se lasă mai prejos, nici luminile și efectele, astfel că stai într-o cameră cețoasă, ca toate amintirile noastre triste, și-ți bate inima, mică și cine-știe-unde ascunsă, dorindu-ți să îmbrățișezi personajele, păpușarii sau pe toți la un loc – de fapt, nici nu mai știi a cui e durerea, a cui deznădejdea.

Pe cei de la Lightwave Theatre îi găsiți pe facebook și pe pagina lor. Spectacolele se joacă la Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Bălcescu, însă nu s-au lăsat convinși să-mi spună când au următoarea reprezentație – pun la cale o poveste nouă. Oricum, eu vă sugerez să stați prin preajmă și să-i vedeți cu prima ocazie, căci mai rar dai de păpuși cu suflet și de oameni care preferă să-și pună gesturile înaintea vorbelor.

Distribuție:
(regizor)



Costume: Ioana Diacu – Revelia și Mimi Voicu

Durată: 50 min
Preț: 20/15 lei.

Bilete și rezervări
Telefon/sms:  0740 067 505 / 0758 886 471
Online la bit.ly/lightwave-reservations

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andra Pavel
Editor SB

Urmează un Master la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București. Scriitor de ocazie și cititor de profesie, vede în orice critică un pas spre mai bine. Andra preferă să se implice în mai puține lucruri, dar cărora să se dedice. Îi plac lucrurile făcute bine sau făcute cu suflet, ca muzica sau fotografia.

Număr articole publicate : 103