O nouă Carte color, din Labrador

Personajele care mi-au marcat copilăria au fost: Apolodor, Fram și Patrocle.

Mi-a luat mult timp să mă încumet să comentez viața lui Apolodor. Dincolo de sfială, căci am crescut cu Apolodor, cred cu tărie că, această „Carte cu Apolodor” trebuie citită de fiecare copil, adult sau senior. De fiecare dată, lectura se face în chei diferite, deoarece vârsta acumulează informații și putere de înțelegere. Apoi, dincolo de geniul lui Gellu Naum, din 1959 până azi, s-au editat cărți sub diverse semnături ale unor buni ilustratori. În plină campanie de glorificare a comunismului, Naum a permis ilustrarea „cărții cu Apolodor” știind că dezideratul pe care se bazau politrucii sistemului de învățământ, pe principiul estetic, era ca ,,literatura să fie înainte de orice literatură; în privinţa aceasta criteriul primordial nu poate fi decât calitatea artistică”. Și totuși, câte a putut ascunde autorul, prin pelerinajul unui pinguin. Prima ilustrare aparține lui Jules Perahim (ediția 1959).

Prima oară când am auzit de Apolodor a fost în lectura mamei. Am reușit să imaginez personajele, dar mi-a fost „servită” și ilustrația lui Dan Stanciu (ediția 1975). Una e să citești sau să-ți fie lecturat un text și altceva e să vezi ilustrații, banda desenată sau ecranizarea (animație sau nu). Aș compara cu stăvilirea foamei: una e să-ți pregătești masa, alta e să o iei din mers, gen junk food. Revin la Dan Stanciu, la studentul care nu absolvise încă Institutul de Arte Plastice, secţia Grafică, în 1976. Cartea a fost reeditată și în 1979 (știu sigur!) și, mai mult ca sigur, încă de două, trei ori până la ediția din 1988, a cărei ilustrație poartă semnătura lui (o ediție prescurtată). Dan Stanciu a ilustrat, printre altele, Cărţile cu Apolodor de Gellu Naum, Concert baroc de Alejo Carpentier, Iubitafizica de . După ’90 sunt convins că s-au reeditat și piratat en gros, că de, se putea. În 2003 și în 2013, apare din nou, la Humanitas, cu desene de . Și un audiobook în lectura actriței (tot la Humanitas).

Mi-am proiectat imaginea pinguinului Apolodor diferit de cum mi l-au prezentat graficienii vremii, și am încercat să compar imaginile profilate din copilărie cu diversele ilustrații, în anii care i s-au colorat șepcile, tristețea, coada mâțului Tiț, costumul de astronaut, fricile, cupola circului și „ce v-a cântat Apolodor”. Azi îl descopăr pe ilustratorul .

O carte care a însoțit copilăria a cel puțin două generații, după care a fost făcut un album foarte popular și care îi „prinde” și astăzi pe cititorii de toate vârstele. – Claudiu Komartin


Cartea este color, cu o hârtie lucioasă și coperte cartonate, dar am ales să vă ofer mostre în variantă monocromă.
Iaca, așa, să vă stârnesc curiozitatea! 🙂


Titlul: Cartea lui Apolodor
Autor: Gellu Naum
Ilustrații de

Hardcover, 80 p, 210×235 p
ISBN 978-606-788-067-0

Bestseller, Recomandată pentru copii, Ilustrată
Publicată în noiembrie 2016


Later edit: Dacă despre Gellu Naum au scris zeci de critici și sute de cititori, eu personal nu pot spune decât să-i fie numele cinstit cum se cuvine. Vineri, săptămâna trecută, am stat de vorbă cu Dan Ungureanu despre Apolodor cel nemuritor.

Cum ai primit invitația să ilustrezi „marele” pinguin mic?

Dan Ungureanu: Invitația Editurii Arthur de a face o propunere de personaj pentru Cartea cu Apolodor a venit la începutul anului. Am fost onorat să îmi încerc creioanele pe un asemenea personaj, fără măcar să sper că eu voi continua proiectul. Mi-am dorit foarte mult să lucrez la această carte și poate că și asta a ajutat… Am fost intimidat la început de toți Apolodorii de până acum, de personalitatea personajului atât de versatil. Partea de concept a fost foarte intensa si dificilă, pentru că trebuia să propun un pinguin nou, contemporan, în care totuși să se reflecte perioada postbelice. Lucrul cu editoarea și îngrijitoarea acestei ediții, , mi-a înleznit acest parcurs prin propuneri și confirmări de care aveam nevoie. Apoi, în compunerea paginilor textul a fost cel care a dictat ritmul, tonul și atmosfera, precum și elementul de legătură al întregii cărți, anume referințele constante ale lui Naum la marea literatură. Așa am decis să introducem în aproape toate ilustrațiile cărțile fizice la care se refera autorul.

În ultimul timp editurile se preocupă mai mult (decât până acum) de carte ilustrată. Crezi că este nevoie de mai multă carte ilustrată sau/ și de mai multe povești scrise de scriitori români?

Dan Ungureanu: Am observat și eu cu bucurie că în ultimii ani cartea ilustrată a câștigat teren. Acum câțiva ani nici nu speram să pot cumpăra Where the wild things are a lui Sendak tradusă în română și îmi doream ca și ultimele apariții din vest să fie mai accesibile publicului de aici. Eu cred că această ofertă, din ce ce mai variată, se bazează pe o cerere constantă, și acest lucru este și mai îmbucurător. Ca părinte, îmi doresc să am o paletă cât mai variată de titluri pentru fiul nostru, pentru că diversitatea stimulează curiozitatea și creativitatea copilului.

Care a fost prima carte ilustrată pe care ți-o amintești și care te „bântuie” și azi?

Dan Ungureanu: Mă „bântuie” rafturile de cărți din copilărie. Pe toate le revizitam și încercam să redesenez ce îmi plăcea mai mult. Nu am amintirea clară a primei cărți răsfoite, dar știu sigur prima carte citită, Doctorul Aumădoare de Kornei Ciukovski. Mi s-au întipărit în memorie toate detaliile din ilustrațiile cărții, detalii de care mă bucur și acum.

Dan Ungureanu a învățat să deseneze încă dinainte de a învăța să scrie. În 2010 a ilustrat o carte de poezie pentru copii și atunci a știut că asta vrea să facă. A studiat pictură la Facultatea de Arte din Timișoara iar în 2013 s-a înscris la un masterat în ilustrația de carte la Cambridge School of Art. Și, în timp ce studia arta de a ilustra cărți pentru copii, și-a dat seama că e pregătit să scrie. Așa a apărut Nara and the Island (Nara și insula) publicată de Andersen Press, carte nominalizată la Premiul Medalia Kate Greenaway 2017. Apolodor l-a găsit la începutul anului 2016 și a pornit în călatorie, alături de el, în lungul și latul pământului, cu creioanele pregătite pentru a însemna fiecare pățanie.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ciprian Burcovschi
Columnist & consultant editorial

este fondatorul AdLittera PRO-CSR și făurar de platforme culturale experimentale. Specialist în comunicare vizuală, Ciprian este implicat în mai multe programe socio-culturale. Îi plac oamenii care vor ceva de la viață și care doresc să lase ceva bun în urma lor.

Număr articole publicate : 62