Jocul regilor la TES

Jocul regilorDe câte ori v-ați învârtit în triunghiuri amoroase? De câte ori ați mințit și ați fost mințit dar, mai ales, oare cât ați trăit prin minciunile celorlalți? Jocul regilor, piesă a Teatrului Evreiesc de Stat, este despre noi toți, care supraviețuim de dragul câtorva.

Luni, pe scena Teatrului Mic s-a jucat o piesă în trei, doi regi și-un trofeu. a regizat minunat piesa scrisă de Pavel Kahout, scoțând din culisele vieții de cuplu povestea unor oameni îndrăgostiți de trecut. Elsa () și Franz () sunt un cuplu aparent banal: el tace mult, iar ea povestește tot ce-i trece prin cap, în timp ce joacă șah și-l și bate în mod repetat. În fiecare sâmbătă după-amiază, de foarte mulți ani, bărbatul își roagă soția să-l lase singur în casă, pentru a trece singur printr-un soi de ritual, în memoria lui Walter (), bunul lor prieten evreu – presupus – mort în timpul Holocaustului. Adevărul este, de fapt, cu totul altul.

jocul regilor2Franz minte pentru că se teme că, altfel, va pierde dragostea, grija sau (dacă doar atât ar fi) prezența femeii de care s-a îndrăgostit în tinerețe. Walter minte căci situația îi convine, mai ales că alternativa ar fi să părăsească locuința și să înceapă o altă minciună. Elsa minte pentru că s-a găsit prinsă între doi bărbați pentru care are sentimente intense. Spre deosebire de ceilalți doi, Franz nu știe că minciunile lui s-au cam încurcat în pivniță și că efortul lui de a împleti povești e văzut ca un joc ieftin. Elsa ascunde minciuna pentru a păstra calmul și, desigur, pentru a-l păstra pe Walter; similar se întâmplă lucrurile și pentru bărbatul care trăiește izolat, traducând poezii de Shakespeare care-i aduc lui Franz faimă.

Povestea asta poate fi a oricui. Numele nu sunt ieșite din comun, nici preocupările protagoniștilor, cu toate că Elsa este o fostă artistă. De altfel, nici hainele lor nu diferă de cameră – kaki sau bej – ca și cum timpul a furat entuziasmul din decor și din oameni. Central este, multă vreme, jocul de șah, căci nu poți să nu-i asociezi pe regi cu cei doi bărbați. Faptul că Elsa câștigă cu atâta dezinvoltură poate spune ceva despre raporturile de putere și despre intuiția asociată femeilor, despre tact și diplomație, căci ea preferă să tacă și să-i joace bărbatului povestea, deși știe că el o minte de mulți ani despre cel pe care-l iubea. Muzica este amintirea constantă a ceea ce au fost odată, iar portretul artistei, mare cât peretele, poate sugera imaginea-trofeu, de premiu care trebuie expus și admirat.

jocul regilor1Ca întotdeauna, TES știe să treacă de scenă, de replici și de măști, punând publicul față în față cu propriile istorii și nelăsând loc de întors – e greu să vrei să pleci din mijlocul rândului, într-o sală plină. Actorii parcă-și joacă viața și simți că ai intrat fără să ceri voie în povestea lor. Dacă nu prea simțiți că vă regăsiți în teatru și n-ați mai fost de mult tentați să săriți pe scenă și să consolați personajele, vă invit la Jocul Regilor și, desigur, la orice altă reprezentație de-a Teatrului Evreiesc de Stat.

Piesă a Teatrului Evreiesc de Stat, de Pavel Kohout
Cu: , ,
Regia:
Gen: dramă
Limba: română
Durată: 120 minute (fără pauză)
Văzută: 29 ianuarie, București

Foto: TES, Oana Monica Nae

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andra Pavel

Andra Pavel
A urmat studii de sociologie politică și antropologie la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București, iar acum lucrează în cercetare de piață. Când fuge din cotidian, o găsiți în echipa de organizare a unor evenimente culturale sau împreuna cu voluntari din ONG-urile în care a crescut.