În cuvintele tale, dar cu textul scris de Peca Ştefan

Acest articol a fost publicat de Andreea Tănase pe 16.06.2016 în rubrica Teatru și are asociate următoarele etichete: , , , .

????????????????????????????????????

Miercuri, 23 martie, a avut loc la Centrul Cultural Replika spectacolul de teatru În cuvintele tale. Textul piesei îi aparține unuia dintre cei mai apreciaţi dramaturgi de astăzi, din România,  Peca Ștefan. El s-a inspirat pentru acest spectacol din  poveștile despre minorități spuse de peste 900 de români. Proiectul i-a mai reunit şi pe regizorul Radu Apostol, scenaristul Gabi Albu şi actriţele Mihaela Rădescu și Katia Pascariu, iar muzica a fost contribuţia lui Bobo Burlăcianu de la Fără Zahăr. Proiecțiile video au fost asigurate de Elena Găgeanu.

Proiectul are ca scop valorizarea unor minorități și comunități a căror memorie culturală se dorește a fi păstrată în mod activ și care, altfel, riscă să își piardă tadițiile și obiceiurile, sau să le lase să alunece către derizoriu și „muzeificare”. Spectacolul În cuvintele tale face parte din proiectul Agora Culturală @ Biblioteca Ta, implementat de ANBPR în parteneriat cu Jazzmontor AS Norvegia și Asociaţia Culturală REPLIKA, și este „un activator de memorie colectivă cu ajutorul poveștilor individuale care definesc istoria unor lumi pe cale de dispariție”.

Abordarea spectacolului este una dinamică, abruptă și interactivă, cu Katia Pascariu și Mihaela Rădescu întruchipând două profesoare la o ședință cu părinții. Spectatorii sunt puși în postura de părinți și sunt luați la rost de către dirigintă și profa de latină, sunt invitați să semneze prezența, ba chiar să contribuie la fondul școlii, pentru reparația acoperișului „clasei” – și nu a fost deloc o întâmplare: afară chiar ploua cu găleata în acea seară de 23 martie, iar acoperișul Centrului Educațional Replika este în mare nevoie de reparații, pentru că ploaia se infiltra, și ea, în sala de spectacol. Mai multe despre acest subiect, și cum puteți ajuta la „creșterea” acoperișului Replika puteți citi aici.

Din ședința cu părinții aflăm că școala participă la un proiect cultural numit European Children’s Diversity through Children’s Eyes și că Doamna Dirigintă Pascariu va însoți copiii la Oslo, pentru a prezenta poveștile lor la pavilionul României. Elevii trebuie să prezinte tema România în cuvintele tale – o temă care îi încurajază pe copii să își spună poveștile personale, în care să presare tradițiile și obiceiurile din spațiul românesc. Diriginta este disperată să identifice elementul de diversitate în școală, deoarece până și Marius și Speranța, cei doi adolescenți țigani (de 14 ani) de la clasa a doua renunțaseră la școală. De aceea, ea face un apel către părinții din sală să identifice în familiile lor extinse sau în cartierele și blocurile în care locuiesc elemente de diversitate care să ajute școala în prezentarea de la Oslo. Situația este cu atât mai dramatică cu cât, din propunerile de proiecte despre tradiții au rezultat tei filmulețe puerile intitulate Dacii și Romanii, Strada mea și Peisaje, pe care diriginta le prezintă „părinților” pentru edificare.

Curând, scena se schimbă, iar cele două actrițe devin adolescenta Doinița și mama ei, ambele implicate în proiectul de prezentare a tradițiilor României la Oslo prin ochii copiilor. Doinița tinde să comunice cu lumea exterioară prin păpușa Fankenstein, care este un fel de surogat pentru sora pe care a pierdut-o, și cu care forma o echipă de neînvins. Erau surorile Frankenstein și Einstein, până când moartea uneia le-a separat. Doinița încă nu a renunțat la sora ei și îi povestește în continuare tot ce se întâmplă, ca și cum ar fi încă în viață, i se destăinuie și o consideră parte activă și foarte reală din viața ei.

Pe de altă parte, mama Doiniței îi scrie compunerea pentru Oslo, la care fata nu se poate concentra, și o obligă să o învețe pe dinafară, în același timp încercând să o excludă pe sora fantomatică din gândurile și identitatea fiicei rămase. Abia acum începe cu adevărat piesa de teatru și povestea spusă „în cuvintele tale”.

Cele două femei și jumătate (mama, fiica și spectrul fiicei moarte) se îmbarcă într-o călătorie multi-culturală prin țara noastră, în care o întâlnesc pe Baba Ioana Liță Lânăreasa, cunosc o bocitoare, învață cântece din al Doilea Război Mondial, priveghează un mort și află care sunt obiceiurile practicate la țară (lumânare la cap, ban în mână, verigheta la inimă, scuipatul în sân, firul roșu de deochi, ca să piară toți dracii, bătutul mătăniilor și altele asemenea). Este o călătorie culturală la noi acasă, dar și un itinerariu spiritual al pesonajelor, în care Doinița se maturizează și, învățând despre obiceiurile de înmormântare și semnificația lor, învață și să accepte moartea surorii ei și să o accepte.

O călătorie emoționantă, la care Centrul Educațional Replika vă invită din nou săptămâna viitoare, în zilele de 21, 23 și 28 iunie, de la oa 19.00. Accesul la spectacol este gratuit, în limita locurilor disponibile, însă vă recomandăm să faceți rezervare la numărul de telefon 0732 101 860 sau la adresa de mail: centrulreplika[at]gmail[.]com

????????????????????????????????????

 

ÎN CUVINTELE TALE
Distribuţia: Mihaela Rădescu, Katia Pascariu
Text: Peca Ştefan
Regia: Radu Apostol
Scenografia: Arh. Gabi Albu
Muzica: Bogdan Burlăcianu (aka: Bobo de la Fără Zahăr)
Video: Elena Găgeanu
Filmare live: Viorel Cojanu
Durata: 1h 20m fără pauză
Limita de vârstă: 10+

 

Foto cu acordul Centrului Replika

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te altor mii (13) de abonați

Direcționează 20% din impozit

Donează dacă vrei să susții financiar educația culturală. Decide ce faci cu 20% din impozitul afacerii tale. Poți contribui la dezvoltarea revistei, ca aceasta să aibă mai multă consistență, coerență și consecvență în plan editorial. Îți mulțumim în avans! Revista digitală SemneBune este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Andreea Tănase

Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.