Musca spaniolă

Miercuri, 10 iunie, a avut loc la Teatrul Mic premiera piesei Musca spaniolă, scrisă de dramaturgii germani Franz Arnold și Ernst Bach, marcă a Teatrului Evreiesc de Stat. La mai bine de un secol de la cea dintâi reprezentație a sa (1913, Magdeburg), spectacolul încă este unul de mare success, care s-a jucat pe scene din toată lumea, bucurând și amuzând generații întregi cu intriga sa etern actuală și plină de haz. Piesa prezintă peripețiile prin care trec bărbații din Comitetul pentru Puritate al unui orășel atunci când sunt puși față-n față cu posibilele consecințe dezastruoase ale dezvăluirii unor aventuri amoroase avute în tinerețe cu aceeași fermecătoare și irezistibilă dansatoare de cabaret cunoscută sub numele de „musca spaniolă”.

O farsă isterică despre iubire, obsesie și înșelătorie, piesa acționează ca un drog asupra spectatorilor, la fel ca afrodisiacul de la care-și trage sugestivul nume (obținută de la gândacul-de-frasin, musca spaniolă era folosită frecvent mai ales în Antichitate, atunci când încă nu se descoperiseră efectele dăunătoare pe care le are asupra organismului). Este o comedie care hipnotizează, vrăjește pe nesimțite cu fiecare neașteptată răsturnare de situaţie, încântă și amuză neîncetat prin replicile spirituale și mușcătoare pe care personajele și le aruncă din când în când nonșalant, ca pe niște săgeți bine ascuțite, şi surprinde prin capcanele pe care acestea și le întind pentru a obține diverse avantaje, de cele mai multe ori bănești.

Ca mai toate poveștile de succes, piesa are la bază o poveste de dragoste (care se dovedește a fi doar una dintre multele asemenea ei): Ludwig Klinke, proprietarul bogat al unei fabrici de muștar, păstrează de multă vreme secretul unei relații din tinerețe și este șantajat ani la rândul sub pretextul că ar fi lăsat-o însărcinată pe amanta sa de atunci, seducătoarea dansatoare de flamenco poreclită „musca spaniolă”. Pentru ca adevărul să nu iasă la suprafață și ca greșelile din trecut să nu-i distrugă imaginea impecabilă de familist convins și onest, Klinke acceptă să întrețină copilul pe care-l cunoaște doar dintr-o fotografie veche, fără să încerce vreodată să-l întâlnească sau să afle ceva despre el.

Apele sunt liniștite, viața își urmează cursul firesc și nimic nu prezice iminenta dezvăluire până în momentul în care în scenă apare un nou personaj – pretendentul Paulei, fiica bogatașului. Avocatul Gerlach, căci despre el este vorba, e un om lipsit de scrupule care dă la iveală secretul lui Klinke fără nicio rezervă, evitând totuși să-i divulge identitatea. Reținerea sa nu izvorăște nicidecum din mărinimie, ci din interes personal – în schimbul prețioasei sale tăceri, acesta vrea mâna fiicei magnatului, care e îndrăgostită nebunește de el și nu bănuiește că logodnicul ei are intenții ascunse.

Ținut sub papuc de intransigenta și moralista lui soție Emma, membră a Comitetului pentru Puritate și președintă a Ligii pentru Apărarea Mamelor, Klinke se străduiește să păstreze aparențele și să-și mențină reputația intactă, însă, în tentativa sa disperată, bagă în încurcătură personaje cu totul nevinovate, care se discreditează adesea pentru a-i salva pielea. Situația este complicată de apariția neprevăzută a tânărului Heinrich Meisel, despre care Klinke crede c-ar putea fi copilul său nelegitim. Bogătașul încearcă din răsputeri să scape de tânăr prin tot felul de mijloace până când află că, de fapt, însăși Emma îl invitase pe respectabilul Meisel la ei acasă, pentru a-i face cunoștință cu Paula și a aranja căsătoria celor doi. Dar, din greșeală, acesta ajunge să se îndrăgostească de Paula, verișoara tinerei pe care venise s-o curteze, fără a-i cunoaște inițial adevărata identitate.

Protagonistul unor situații comice și teribil de încurcate, în care se compromite iremediabil și face niște gafe de neiertat, Klinke află în cele din urmă că tânărul Meisel era doar un pion nevinovat și nicidecum un șantajist viclean. După ce o confundă pe mama lui Heinrich cu amanta sa din tinerețe, se arată necuviincios și insolent față de ea și îi induce în eroare și pe ceilalți amanți din tinerețe ai dansatoarei de flamenco, acesta află că, de fapt, musca spaniolă nu avusese niciodată copii, dar storsese fără menajamente bani de la bărbați creduli din întreg ținutul. Elementul surpriză este, fără îndoială, identitatea misterioasei dansatoare, care este și ea dezvăluită în final și îi lasă pe toți, personaje și spectatori deopotrivă, cu gura căscată.

Musca spaniolă este un spectacol dinamic, viu și încântător, însuflețit cu mare talent de actorii deosebiți care îl pun în scenă și condimentat cu gust de costumele colorate și decorul armonios. Confuziile nesfârșite, încurcăturile ilare și situațiile imprevizibile care apar la tot pasul dau savoare piesei și nu te lasă nicio clipă să te plictisești. Vei râde în hohote, te vei delecta cu  replicile inteligente ale personajelor și vei aștepta cu nerăbdare fiecare scenă plină de umor și de prospețime. Pe scurt, o piesă plină de farmec, pe care v-o recomand cu dragă inimă!

Autori: Franz Arnold și Ernst Bach
Regia: Andrei Munteanu
Decor: Puiu Antemir
Costume: Anca Lazăr
Distribuția: Mihai Ciucă, Roxana Guttman, Iolanda Covaci, Cornel Ciupercescu, Anka Levana, Nicolae Botezatu, Marius Călugărița, Mircea Dragoman, Rudy Rosenfeld, Maia Morgenstern / Lucia Maier, Mihai Prejban, Dorina Păunescu
Durata: 90 minute (fără pauză)

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ana Dumitrache

Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, Ana adoră cărțile, pisicile, ceaiul și ciocolata (nu neapărat în această ordine). Nu-și poate închipui viața fără muzică. Îi place să inventeze cuvinte și să se joace cu ele. E optimistă, râde și iubește mult.