Marxismul cultural reîncărcat

„mă irită doar prezența stridentă a marxismului cultural” – .

Cu acordul său, publicăm nota-reacție scrisă pe pagina personală a regizorului de teatru.

Îmi cer scuze, textul mi-a ieșit mai lung decît doream.

Lenin și tovarășii săi pretindeau că se află în avangarda luptei de clasă și își arogau dreptul de a-i „lumina” pe cei exploatați și oprimați. La fel, marxismul cultural – piatra de temelie a corectitudinii politice – pune la dispoziție instrumentarul teoretic și retoric pentru a distorsiona realitatea în vederea „iluminării” celor rămași într-o fază „retrogradă” a conștiinței.

Un citat și cîteva observații:

„Sigur că se poate spune că „lupta“ e simbolic inegală – că cei care reclamă, într-o universitate de secolul al XXI-lea, practici autoritariste şi abuzive, calate pe o cultură cu suspiciuni de aplecări către rasism, homofobie, antisemitism (cu totul neconştientizate)”

Ajuns în situația de a fi acuzat de toate relele din citat (și nu mă refer în mod special la „scandalul „), ești practic în imposibilitatea de a te apăra de o manieră care să-ți salveze onoarea. Sigur, poți cîștiga în justiție. Dar „stigmatul” rămîne fiindcă el ți se aplică în virtutea acelui mic adaos de la final: „cu totul neconștientizate”. Pretenția ridicolă, dar periculoasă, a corectitudinii politice – un marxism reșapat în – e că poate face aserțiuni asupra INCONȘTIENTULUI și/sau SUBCONȘTIENTULUI tău, zone a căror activitate, ei, marxiștii culturali, pretind că le pot accesa și scoate la lumină printr-o critică a limbajului. Marxiștii culturali (sau neomarxiștii) pretind că dețin o „conștiință” a realității care la ceilalți se află în stare de adomire: „cu totul neconștientizată”. Ei se cred chemați să „ilumineze” masele – care nu mai sunt formate din reprezentații clasei muncitoare, ci din grupurile așa-zis defavorizate social și cultural (în sens larg) – să le aducă în lumina conștiinței acele lucruri care zac în subconștient/inconștient. Acuzațiile din citatul de mai sus nici nu trebuie dovedite fiindcă scopul unui marxist cultural este discreditarea și nu aflarea adevărului.

Un citat mai lung și un mic efort de înțelegere:

„Nu e deloc întîmplător că, exact în timp ce lucrurile luau amploare la , un grup masiv de artişti din teatrul independent începea să se organizeze în formarea unei uniuni prin care să-şi poată apăra colectiv drepturile în relaţie cu masivul sistem instituţional ce controlează piaţa muncii performative. Criza nu e personalizabilă, legată nominal de unul sau altul dintre membrii conducerii actuale a , e o criză sistemică ce-i afectează pe toţi studenţii şcolilor de teatru din România, pe „băncile şcolii“ şi continuînd după ce le părăsesc definitiv, ca absolvenţi. Existenţa, concomitentă şi neintenţionată, a tuturor acestor mişcări (şi includ aici şi protestele artiştilor implicaţi în proiectul „9G“ sau revolta actorilor de la Teatrul Naţional din Iaşi) nu e deloc întîmplătoare – ceea ce trăim acum e preludiul unei implozii nu doar a sistemului universitar vocaţional post-Bologna, ci şi a actualelor moduri de producţie artistică în general (care, în combinaţie cu regimul de formare profesională, a contribuit la o iminentă criză socială printre absolvenţii de actorie, regie etc.).”

Important aici mi se pare enunțul insinuant (care apare de două ori): „nu e deloc întîmplător”. Nu e deloc întîmplător, ca să reiau logica autoarei, că „nu e deloc întîmplător” este folosit pentru a face legătura între evenimente/întîmplări care nu au nicio legătură unul cu altul (UNATC, protestele 9G, greva actorilor de la Iași etc.). În pretenția de analiză sistemică e însă nevoie de punerea pe același plan a acestor evenimente – ivite fără nicio legătură în haosul viu al realității înconjurătoare -, de crearea de legături între ele, de crearea senzației că ele se hrănesc de la aceeași sursă invizibilă, și anume tde la tensiunile produse de ordinea socială existentă. Aceste evenimente, apărute în viziunea autoarei ca simptome clare ale unei „iminente crize sociale” TREBUIE FORȚATE, cu instrumentele ideologiei neomarxiste – și, în ultima instanță, ale corectitudinii politice -, SĂ SPUNĂ ACELAȘI LUCRU, anume că sistemul este „greșit” și că trebuie „transformat”. După cum observați, toate evenimentele de mai sus sunt îndreptate critic împotriva a ceva, chiar dacă a ceva diferit de fiecare dată, dar cum pentru marxiștii culturali pînă și logica este ideologică, ei aleg să denatureze vectorul „critic împotriva” pentru a lega ARTIFICIAL, „CONSPIRAȚIONIST”, între ele evenimente FĂRĂ NICIO LEGĂTURĂ a unuia cu celelalte, pentru a face ca acel „ceva” să fie semnul unei nedreptăți sistemice a lumii, a sistemului capitalist, în fond.

Citatele sunt luate din textul Iuliei Popovici apărut în Observatorul cultural.

scandal unatc

Sursa: romaniatv.net

Tot pe profilul FB al lui Bogdan găsim o recomandare la un vlog publicat de Rocking MrE

Reacții și comentarii la postarea de mai sus găsiți aici.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2666