„La țigănci”, în viziunea UnTeatru

Duminică, țigăncile lui Eliade s-au ascuns într-o cameră cu multe uși. Le-am găsit, în haine negre și pantofi colorați, pe scena teatrului .

la tiganci - UnTeatru

s-a jucat duminică (22 februarie), în două reprezentații în sala de spectacol mai puțin obișnuită, de la . Adaptată de Andrei si Andreea Grosu după nuvela lui Mircea Eliade, piesa a păstrat unele elemente și a schimbat altele. Gavrilescu intră în curtea țigăncilor, atras de umbră, și se lasă atras de jocul țigăncilor. Se pierde printre falduri și amintiri, temeri și tristeți, printre uși deschise și voci de departe.

– Știți, îmi pare rău c-o deranjez la ora asta. O să creadă că mă duc special la masă.
– Spuneți-i că ați fost . N-o să întrebe nimic dacă îi spuneți de (i)ele…

Așa se sugerează, c-ar fi iele. Țigăncile îl ademenesc și-l intrigă, apoi se supără că „iar s-a pierdut” și încearcă să-l facă mereu să ghicească care e țigancă, grecoaică, evreică. El își amintește, însă, de marea lui greșeală, de a fi renunțat la Hildegard, și uită mereu să le numească, apoi greșește. Timpul își pierde forma din ceas – deși trec mai mulți ani decât se aștepta personajul, întâlnește în viitor personaje din trecutul irecuperabil.

la tiganci unteatru(2)Nuvela și, prin urmare, și piesa, sunt destul de greu de digerat, pentru că-i vorba de fantastic și de simboluri. Punerea în scenă reușește, în mare măsură, să reproducă sentimentul din poveste, deși unele momente ar fi putut fi anunțate cumva ca schimbări de decor – spre exemplu, în lipsa unui decor, scenele din tramvai puteau fi acompaniate de fundal de mers pe șine. Și, deși am înțeles de ce țigăncile au fost îmbrăcate toate trei în negru, le-aș fi preferat îmbrăcate colorat, încărcat aproape, sau măcar în rochii (recunoașteți, nu puteți vizualiza țigănci sau iele în pantaloni negri!). Diferențele dintre ele au fost date de culorile de pantofi care pe mine m-au dus cu gândul la cenușărese; îmi imaginez că, potriviți pantofii cu identitățile, fetele se transformau în aducătoare de fericire.

Dacă ai fi ghicit, ar fi fost foarte frumos!

la tiganci unteatru (3)Lumini roșii pentru căldura normalității, albastre pentru răcoarea din curtea țigăncilor, galbene pentru amintiri și jocuri. Șase uși-decor care mi-au blocat o parte din jocul scenic. Protagonistul era năucit de propria lui minte, de sunete stridente de pian (habar nu am cum, dar au reușit o sonorizare care părea că vine din pereți și care mi-a trecut fiori pe piele) și se zvârcolea, ca posedat, dar o ușă deschisă a blocat câtorva dintre noi, din public, întreaga secvență. Avantajul acestui impediment a fost că m-am putut concentra pe mâna stângă, singura pe care-o vedeam tresărind, spasmodic, halucinant, eliberând o energie plină de emoție. Am înțeles apoi de ce personajele îmi păreau false. Jocul actoricesc, gesturile, mimica, ezitările au fost puternice și mi-au transmis spaima necunoscutului. Cred, însă, că actorilor nu le era confortabil schimbul de replici, ca și cum nu credeau în ceea ce spuneau.

La țigănci e de văzut dacă n-ai citit nuvela sau dacă ai citit-o și nu îți mai amintești. Sau dacă ai citit-o și îți amintești și vrei să pleci cu mai multe întrebări și provocări decât la venire. Regizată și jucată în stilul întâmplărilor fără spațiu și timp, piesa vorbește despre oameni care s-au uitat și care trebuie să-și părăsească lumea ca să o poată găsi din nou.

Titlu: La țigănci
Autor: Mircea Eliade
Regia si adaptarea : Andrei si Andreea Grosu
Scenografia : Vladimir Turturică
Distributia: Richard Bovnoczki, Liviu Pintileasa, Mihaela Trofimov, Corina Moise, Florina Gleznea, Cristina Casian, Bogdan Cotlet

Spectacolul aparține Teatrului UnTeatru.
*Proiect finanțat în programul București 555, susținut de ARCUB Centrul Cultural al Municipiului București.

Foto: 1+23

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andra Pavel
Editor SB

Urmează un Master la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București. Scriitor de ocazie și cititor de profesie, vede în orice critică un pas spre mai bine. Andra preferă să se implice în mai puține lucruri, dar cărora să se dedice. Îi plac lucrurile făcute bine sau făcute cu suflet, ca muzica sau fotografia.

Număr articole publicate : 103