Indispensabilii

Nu se găseşte uşor o piesă de teatru într-o seară de luni, în Bucureşti. Nu ştiu dacă aţi încercat vreodată, dar vă asigur că veţi constata, ca şi mine, că posibilităţile de divertisment cultural sunt minime spre nule lunea. De aceea, m-am bucurat pe de-o parte, când am văzut la TNB un spectacol programat într-o zi de luni, 4 mai 2015. Pe de altă parte, mi-am pus problema ce fel de spectacol ar putea fi, de nu merită să fie programat într-o zi mai „căutată”. Am hotărât, totuşi, să mă las surprinsă, dacă tot nu aveam de ales, şi m-am dus la spectacolul fără să citesc cronici sau orice alt detaliu despre piesă.

Şi am fost surprinsă. Foarte plăcut. Dacă vreţi să fiţi surprinşi în acelaşi mod, nu citiţi mai departe, pentru că am de gând să dau detalii savuroase despre ce se întâmplă pe scenă.

Mai întâi, spectatorul instalat confortabil (şi nu prea) pe scaunele ce amintesc mai degrabă de o sală de aşteptare decât de una de teatru a Sălii Atelier, va avea timp înainte de începerea spectacolului să admire decorul şi să îşi facă o idee despre ce va urma. Pe scenă, este desfăşurată o casă întreagă: în colţul din dreapta, un dormitor cu un pat dublu, apoi un hol cu un cuier, pe unde ghicim că se intră în casă; în mijlocul scenei tronează o masă imensă, solidă, evident locul unde se strânge toată familia şi unde se va desfăşura cea mai mare parte a piesei; în fundal, imediat după sufragerie, vedem closetul, fără uşă sau pereţi care să îi confere intimitate, şi bănuim că el va fi o sursă de umor în spectacol; iar în colţul din stânga observăm bucătăria, foarte aproape de scaunele spectacorilor, cauzându-le acestora poftă de mâncare, mai ales când în sobă se vor găti cârnaţi de-adevăratelea.

este o comedie de , în regia lui Alex Mihail. Scenografia este semnată de Vladimir Turturică şi Iza Tărţan. Spectacolul a avut premiera în ianuarie 2015 şi, din câte se pare, nu a mai fost pus în scenă în România. Ideea au avut-o tinerii care formează trupa Improvisneyland. Poate nu aţi auzit de până acum, dar după ce am văzut spectacolul Indispensabilii, am certitudinea că veţi auzi mai des şi numai lucruri bune.

Trupa a fost fondată de actorul Axel Moustache în 2008 şi se ocupă mai ales cu teatru de improvizaţie în spaţii neconvenţionale şi workshop-uri pentru improvizatori aspiranţi. Indispensabilii este prima lor piesă de teatru, un proiect produs de Fundaţia Ileana Mustatza şi Asociaţia Tam-Tam, în parteneriat cu Casa de Cultură Friedrich Schiller. Teatrul Naţional doar găzduieşte acest spectacol, ceea ce explică şi faptul că se joacă lunea.

Dar să vă spun despre ce este vorba: despre o pereche de indispensabili buclucaşi, desigur. Într-un orăşel german din secolul trecut, în timpul unui eveniment monden, unei tinere soţii respectabile îi cad indispensabilii. Louise crede că incidentul a trecut neobservat, însă se dovedeşte că situaţia este departe de a sta aşa. Soţul ei, Theo, hotărâse cu puţin timp înainte să primească în gazdă un chiriaş, pentru a mări bugetul familiei. Curând, la uşa lor încep să apară diverşi pretendenţi la camera liberă. Care mai de care mai interesaţi. Însă nu atât de cazare, cât de oportunitatea de a petrece timp în aceeaşi casă cu posesoarea indispensabililor celebri.

Pe rând, îi vedem intrând în scenă pe Pavel Bârsan (în rolul filfizonului Franklin Versati), pe Axel Moustache (în rolul frizerului evreu Benjamin Cohen) şi pe Mădălin Mandin (în rolul lui Klinglehoff von Hoff). Fiecare dintre ei vine cu o abordare diferită, menită să îi sucească minţile tinerei Louise astfel încât să îşi mai „piardă” măcar o dată indispensabilii. Versati încearcă abordarea directă a unui Don Juan de carieră, dar este întrerupt în demersul său de Benjamin Cohen, un aspirant mai timid la favorurile tinerei, şi de Theo, soţul lui Louise, care nici măcar nu bănuieşte adevăratul motiv pentru care camera de închiriat are atât de mare căutare.


Radu Ciobănaşu, în rolul lui Theo Maske, se remarcă îmediat prin prezenţa puternică cu care domină scena. El întruchipează un neamţ dintr-o bucată, orientat către material şi imediat, fără filosofii inutile şi subtilităţi. Tot el este cel care foloseşte toaleta expusă de care vă povesteam la început, spre deliciul unanim al publicului. Jocul său este desăvârşit de la prima, la ultima scenă.

Se mai remarcă în mod deosebit şi Axel Moustache, care izbuteşte să redea exemplar fragilitatea personajului său. Benjamin Cohen este firav şi efeminat, însă dârz în încercarea sa de a o cuceri pe Louise. El este hărţuit constant de atitudinea băgăreaţă a lui Theo Maske, cât şi de competiţia cu Versati, pe care este hotărât să nu o piardă. Frizerul evreu este pus în situaţia de a-şi ascunde religia şi de a se deda la obiceiurile de tanc german ale lui Theo. Axel Moustache face un rol de excepţie. Chiar dacă piesa în ansamblu n-ar fi atât de savuroasă precum este, tot ar merita să mergeţi să îl vedeţi pe Moustache în rolul lui Benjamin Cohen.

Tocmai când spectatorul începe să simtă că piesa se pregăteşte de final şi crede că a cunoscut toate personajele, în scenă intră Mădălin Mandin, în rolul lui Klinglehoff von Hoff, care stârneşte din nou hohote de râs, în primul rând prin costum şi atitudine, iar apoi şi prin replici şi modul cum le foloseşte.

Vă recomand Indispensabilii, cu atât mai mult dacă se joacă într-o seară de luni, pentru că veţi avea un zâmbet pe buze toată săptămâna, garantat!

indisp main_IMG_8049

Titlu: Indispensabilii
Autor:
Regia: Alex Mihail
Scenografia: Vladimir Turturică şi Iza Tărţan
Distribuţia: Rozana Radu, Radu Ciobănaşu, Pavel Bârsan, Axel Moustache, Andreea Samson/Monica Anastase, Mădălin Mandin
Durata: 1h40
’ (fără pauză)
Bilete
: 40lei

Sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.