Cronică de spectacol: ”Aleargă”. Read. See. Repeat!

Călătoresc să am de unde să mă întorc. Citesc să nu rămân singură.

Când mi se întâmplă să văd filmul înainte de a citi cartea, mă încearcă frustrarea pentru că, după ce văd filmul, se duce momentul prim, momentul în care, citind cartea, văd personajele cu ochii minții, mă organizez vizual, locurile și oamenii primesc trăsături, aleg ce îmi place și cum îmi place să ”văd”. Gândiți-vă la faptul că, de la Pride and Prejudice (ecranizarea din 1995) încoace, vrem-nu vrem, Colin Firth va fi întotdeauna Mr. Darcy. Îl mai puteți vedea altfel? Vă spun eu, nu!

Ei bine, pe 5 martie, m-am aflat în ipostaza de a vedea un spectacol de teatru, bazat pe romanul ”Aleargă” al Anei Maria Sandu (Polirom, 2013), înainte de a fi citit romanul (e pe lista mea bună, abia aștept să o citesc). Premiera a avut loc la WASP – Working Art Space and Production și aveți ocazia de a vedea spectacolul, în același loc (cu o hartă, o busolă și rezerve de apă, după voi), pe 13 și 21 martie.

De ce m-am temut: Spectacolul ”Aleargă”, croit conceptual de și bine înfipt în tocurile actriței Nicoleta aleargaLefter este un one-woman show-oglindă a nevrozelor și frustrărilor unei femei de clasă mijlocie, speriată de rutinare și depersonalizare. Exista riscul ca selecția dramaturgică să nu fie inspirată, ca actrița să-și piardă ritmul/tonul/patosul, presiunea unui one-person show să fie prea mare, nivelul de abstractizare conceptuală așișderea și o pot ține așa până la loc comanda. Mi s-a întâmplat să văd spectacole în care actorul a fost copleșit de rol, iar dramaturgul s-a pierdut în detalii, nereușind să sintetizeze conceptul și să transmită publicului mesajul dorit.

Vulnerabilitatea e ca o răceală cu febră mare. Ești deprimat? E timpul pentru încă o tură de parc.

Ce s-a întâmplat: ”Aleargă” este unul dintre cele mai bune spectacole pe care le-am văzut în ultima vreme. Fără doar și poate. Conceptual, e croit impecabil, foarte bun ritm, excelentă îmbinare între mișcare scenică și text. Din acest punct de vedere, şi scenografia mi s-a părut inspirată, o utilizare isteață și economică de detalii scenice: recuzită (apropo, pantofii roșii sunt fenomenali!), proiecții pe fundal, efectul hipnotizant al episodului alergării pe întuneric + sursa de lumină. Delicata scenă dinspre final, a personajului ce se îndreaptă în pas dansant spre arborele de proiectat pe fundal – priceless! De fapt, dacă privesc lucrurile la rece, întregul spectacol e realizat cu un soi de chibzuință în alegeri, care+l pune şi mai bine în valoare: text necesar – bune replici, cu impact asupra publicului şi, cu siguranţă, memorabile (m-am observat cercetând femeile în metrou, în căutarea combinaţiei „laptop + cafea (eu căutam paharele de Starbucks) + ruj”, mișcări gândite în mare detaliu (foarte important!), expansive, pe alocuri, fără a fi excesive, vizual construit pentru a puncta fiecare scenă (aceeași coordonare) și joc actoricesc.

Ajungând la jocul actoricesc, Nicoleta Lefter, ah, Nicoleta Lefter! Apropo de frustrarea mea de la început, de această dată, nu îmi pare rău că am văzut spectacolul înainte de a citi volumul, pentru că actrița și personajul ei s-au potrivit ca o mănușă. Mobilă și tonică, Nicoleta Lefter a trecut cu ușurință de la flirtul nevinovat adorabil, din priviri, cu publicul, la tristețea sfâșietoare a femeii trecute de 30 de ani, aflată într-un punct de trecere psihologic marcat de angoase, de la alint, la frustrare, ori de la feminitatea naturală și relaxată, la umorul asexuat, al transformării vocale și contorsionării fizice. Ca să nu mai spun că rolul din ”Aleargă” este un rol solicitant din punct de vedere fizic. Trebuie să poți efectiv să te controlezi și să te stăpânești atât de bine, încât mișcarea și tonul/ritmul/vocea să fie se îmbine fluid, fără efort. Adică, să alergi și să joci teatru, ce să mai!

Cui recomand acest spectacol: tuturor celor care simt acut că intervalul luni-vineri curge nevăzut și apoi o iei de la capăt, fără nicio tragere de inimă. Femeilor. Bărbaților. Hipsterilor, boemilor și nemulțumiților. Studenților și părinților care simt nevoia să facă haz de necaz – merge și cu haz de necaz. ”Aleargă” funcționează ca un foarte bun vaccin anti-abandon de sine. Ți s-a luat de toți și toate, ești cam lipsit(ă) de energie? Mergi și vezi ”Aleargă”, nu înainte de a citi cartea!

Alde Banciu

Lasă un semn

Comentariu

Donează 20% de SemneBune

Dacă reprezinți o entitate juridică, te rugăm să descarcarci, completezi și semnezi Contractul prin care afacerea ta poate susține educația culturală.
Direcționarea a 20% din impozit este deductibilă pentru că suntem în Registrul entităților pentru care se acordă deduceri fiscale (INTERNT-266538804).
Virează către noi să putem avea coerență și mai multă consistență în informațiile culturale de care ai nevoie.
Revista SemneBune© este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 5.016 abonați.

Autor articol: Andreea Banciu

Vice-președinte și Director de Programe al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007), Andreea este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.