Cerere în căsătorie, la final de FNT

cerere-in-casatorie_afisNimic nu poate estompa orgoliile și comportamentele învățate, nici măcar un eveniment pe care l-ai lua ca fericit. Cam asta ne spune, cu multe chicoteli, piesa Cerere în căsătorie, în regia lui , jucată în reprezentație unică la Teatrul Odeon marți (3 noiembrie) în cadrul Festivalului Național de Teatru.

Ivan Vasilievici (Cristian Gheorghe), gătit ca de sărbătoare, merge la vecinul de moșie, Stepan Stepanovici (Lucian Pînzaru) s-o ceară în căsătorie pe fata acestuia și, din punctul de vedere al celor doi, totul e aranjat. Natalia Stepanovna (Petronela Buda), neștiind despre socoteala bărbaților, îl tratează pe Ivan ca de obicei, ușor ironic, deși se dovedește că și ea îl place (sau, măcar, îl vrea) cel puțin cât o place el pe ea. În fața frumuseții ei, bărbatul își pierde cuvintele și nu reușește să „o ceară”; în schimb, reușesc să se certe pe toate nimicurile din viața lor. Ușor exagerate, reacțiile lor reflectă lipsa răbdării și graba de a face și a avea din viețile noastre.

cerere_3Stepan e moșierul rotofei, care bea mult și vede lucrurile destul de simplu. El e fericit că fata lui n-o să mai fie singură, poate și pentru că Ivan e un moșier care n-o duce deloc rău. Se vrea om respectuos dar se plictisește repede, atribuindu-și un tic pentru orice moment în care vrea să scape: și așa mai departe. Ivan apare ușor boem și declară că o iubește și că se gândește la ea, tremură tot când o vede pe fată și-i piere glasul, dar uită curând de formalități și se ceartă pe forța cățeilor sau posesia unei poienițe. Natalia e fata verde – roșcată și foarte feminină, pare ușor sălbatică, neaderând la convențiile sociale. Poartă bocanci și umblă în négligée prin curte, bea din țuica făcută de tatăl ei și e agresivă. E, totodată, și purtătoarea unor clișee feminine, prin decolteul pe care și-l dezgolește ca să impresioneze și prin firea nehotărâtă și ușor de aprins.

cerere_2Poate părea contradictoriu comportamentul personajelor. Cei doi tineri parcă se plac, dar în interacțiunile lor primează orgoliul și averea. Probabil, ideea a fost de oameni care nu au simțăminte unul pentru altul, ci doar convingerea că ar putea fi împreună, de dragul vecinătății lor; mie, însă, mi-a sugerat mai degrabă trei oameni ușori și inconsecvenți. Tatăl e mediator, apoi e luat de val și se aliază cu fata împotriva lui Ivan, pentru ca în final să fie fericit că s-au terminat certurile: „Sărutați-vă și lua-v-ar dracu’!”. Natalia se ceartă cu Ivan, îi rupe costumul (ca un semn al dezbrăcării de calmul superficial), rupe florile de la el și-l dă afară, dar apoi, aflând de măritiș, își pune tatăl să-l „recupereze” pe mire.

Muzica e în contrast cu piesa sau, dacă vreți, e liniștea de dinainte de furtună. Personajele sunt puse în evidență și monologurile accentuate prin schimbări de lumini sau intensități, discrete și potrivite. Decorul, cu un turn din baloți de fân – pe care personajele se tot urcă și se ceartă – și cu distileria care pufăie jumătate de piesă, pare puțin încărcat și pe alocuri inutil: patru uși nu sunt folosite nici ca delimitare a planurilor și niciodată ca uși propriu-zise. În agitația lor, actorii își intră în rolul nehotărâților – nu-i ușor să joci fățărnicia.

Se râde mult și sincer la piesa asta. E una din reprezentațiile la care n-ai timp să te plictisești, măcar de urmărești iepurii din țarc (vii și care au ridicat niște „aaaau!”-uri drăguțe în sală) sau hainele albe puse la uscat aproape nestoarse și din care pică mereu apă, între două replici răutăcioase. Iar afișul este unul dintre cele mai sugestive din ultima vreme: cei trei fac un pact „înflăcărat”, ca un avertisment a tot ceea ce înseamnă o căsnicie.

De la: Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galaţi
Regia:
Cu: Lucian Pînzaru, Petronela Buda, Cristian Gheorghe
Durată: 1h

Foto: afiș, scene

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andra Pavel

Andra Pavel
A urmat studii de sociologie politică și antropologie la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București, iar acum lucrează în cercetare de piață. Când fuge din cotidian, o găsiți în echipa de organizare a unor evenimente culturale sau împreuna cu voluntari din ONG-urile în care a crescut.