Am acceptat cu teamă invitaţia la Teatrul Nottara vineri, 13 martie, când s-a jucat piesa Aici nu-i de joacă. Am fost dezamăgită de tot ce am văzut pe această scenă în ultimii câţiva ani şi hotărâsem la un moment dat să iau o pauză de la spectacolele puse în scenă la Nottara. Îmi amintesc cu groază piesa De trei ori dragoste, pe care am văzut-o prin 2010, dar şi foarte recenta Rapsodie-n roz, a cărei abordare m-a dezamăgit.
Dar am citit o cronică entuziastă a piesei Aici nu-i de joacă şi m-am lăsat convinsă de o prietenă să mai dau o şansă Teatrului Nottara. A contribuit mult şi distribuţia, în care am regăsit-o pe Catrinel Dumitrescu într-o formă maximă, debordantă şi foarte energică în rolul Alex. Pe Victoria Cociaş am revăzut-o cu plăcere în rolul lui Isabelle.
Dar anticipez. Să vă povestesc despre ce este vorba mai întâi. Isabelle, o doamnă elegantă din înalta societate franceză, îşi aşteaptă logodnicul în ajunul Anului Nou, pentru o seară romantică în doi. Se pregăteşte minuţios pentru întâlnirea mult aşteptată, însă ghinionul face ca tocmai atunci să se spargă o ţeavă în baie şi să îi inunde casa. Deznădăjduită, caută numărul unui instalator în cartea de telefon şi găseşte pe cineva cu numele Alex care este dispus să salveze situaţia în regim de urgenţă, chiar în noaptea de Anul Nou.
La uşa lui Isabelle apare, însă, Alexandra (Catrinel Dumitrescu), instalator din tată în… fiică. Întreaga piesă se bazează pe juxtapunerea celor două caractere diferite: Isabelle este rafinată, îmbrăcată în mătase, parfumată şi coafată, iar Alex este o femeie dintr-o bucată, care spune lucrurilor pe nume fără menajamente şi care mănâncă pişcoturi sfărâmate în caviar, fără să clipească. Cele două femei din clase sociale diferite devin prietene, plâng una pe umărul celeilalte din cauza relaţiilor cu bărbaţii din viaţa lor, îşi îneacă suferinţa în alcool, se ceartă şi se împacă, toate acestea cu un umor molipsitor care se transmite foarte bine la public.
Spectacolul este o comedie lirică, cu accente tragice, susţinut în totalitate de cele două actriţe minunate care se completează şi se complimentează perfect în acest spectacol ca o gură de aer proaspăt la Nottara. Decorul putea fi mai minuţios potrivit pentru nevoile spectacolului, însă muzica a compensat din plin orice lipsuri au fost în alte ‘departamente’. De asemenea, un artificiu bine întrebuinţat a fost vocea televizorului, care oglindea trăirile lui Isabelle şi puncta cu umor momentele cheie din spectacol.
Piesa Aici nu-i de joacă mi-a redat încrederea în capacitatea Teatrului Nottara de a se reinventa şi de a aduce valoare şi prospeţime în arta teatrală din România. Din păcate, spectacolul s-a jucat în sala George Constantin, unde scaunele incomode mi-au dat impresia că a durat prea mult. Însă, pentru că înaintea fiecărei piese spectatorii primesc un chestionar în care îşi pot exprima părerea cu privire la Teatrul Nottara, sunt convinsă că menţiunea mea repetată vis-à-vis de scaunele incommode a fost notată undeva, şi că într-o bună zi voi găsi fotolii în loc de scaunele de birou pe care se stă acum în sala George Constantin.
Titlul piesei: Aici nu-i de joacă
Adaptare după: Pauline Daumale
Un spectacol de: Catrinel Dumitrescu
Mişcarea scenică: Roxana Colceag
Distribuţia: Catrinel Dumitrescu (Alex), Victoria Cociaş (Isabelle)
Preţ bilete: 34 lei
Sursa foto aici