Titanic vals

Titanic Vals 2Aseară, 15 octombrie, a avut loc la Teatrul Odeon spectacolul Titanic vals, cea mai cunoscută creație a lui Tudor Mușatescu, care în stagiunea trecută s-a jucat în multe seri cu casa închisă. Piesa a fost prezentată aseară în cadrul festivalului de teatru FestIn pe Bulevard, aflat anul acesta la a doua ediție și organizat de Teatrul Nottara.

Acțiunea piesei, așa cum ne spune și dramaturgul Tudor Mușatescu, „se petrece în zilele noastre, în orice oraş unde există soacre, neveste şi prefecturi.” Deși piesa s-a jucat prima dată acum 82 de ani, ea este în continuare actuală, pentru că natura umană nu s-a schimbat, iar subiectul, în cele din urmă este chiar această natură: când mincinoasă și profitoare, când blândă și iubitoare, când lacomă, când generoasă, dar, mai presus de toate, veșnic în urmărirea propriilor interese.

În centrul piesei se află Spirache Necșulescu (jucat foarte bine de Ionel Mihăilescu), fire blândă și moale, înconjurat de copii cu firi și preocupări diferite, de o soție ambițioasă și o soacră și mai ambițioasă, jucată excelent de Dorina Lazăr. Vestea că un unchi bogat a murit într-un naufragiu și i-a lăsat lui Spirache toată averea îi face pe membrii familiei să își arate adevărata față. Cu ingrediente ca un copil din flori, o candidatură nedorită la un scaun de deputat, un testament fals care spulberă visurile ambițioase ale femeilor din familie apoi apropie din nou familia în armonie, piesa lui Tudor Mușatescu ne face să râdem, dar ne și pune o oglindă în față. Pe scenă ar fi putut fi orice familie românească. Cu toții o recunoaștem pe bunica sau soacra care își bagă nasul în tot ce fac copiii și nepoții, pe mama sau soția care este mereu nemulțumită de copii și de soț și care încearcă să îi controleze pe toți sau pe tatăl care zice ca mama, dar face ca el până la urmă.

Distribuția este bine aleasă, însă prima parte a piesei a părut să nu aibă un liant puternic, iar faptul că decorul a împărțit scena în două planuri, dintre care cel din fundal a fost prea obscur iar replicile actorilor nu se auzeau foarte bine, a făcut ca primul act să pară lipsit de vlagă. Toate acestea s-au schimbat, însă, odată cu apariția lui Pavel Bartoș (în rolul lui Nercea). Ca și în celelalte spectacole în care l-am văzut la Odeon, Bartoș a fost o explozie de energie și entuziasm, care și-a antrenat colegii și publicul. După apariția personajului Nercea, spectacolul s-a transformat cu adevărat într-o comedie la care publicul a răspuns cu râsete și aplauze.

La succesul piesei a contribuit și o inovație de decor, o canapea gigantă, pe care personajele păreau niște pigmei pierduți, contribuind astfel la comicul situațiilor. De asemenea, o inovație binevenită a fost distribuirea a două actrițe în roluri de bărbați: rolul puștiului Decebal a fost jucat simpatic de către Ruxandra Maniu, iar l-a interpretat pe avocatul unchiului naufragiat, Procopiu.

Titanic Vals1

Titanic vals

Autor: Tudor Muşatescu

Regia: Alexandru Dabija

Decoruri: Helmuth Stürmer

Costume: Corina Grămoşteanu

Asistent decoruri: Irina Moscu

Ilustraţia muzicală: Vasile Manta

 

Sursa foto aici

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Tănase
Redactor-editor SB

Premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC), secțiunea Proză scurtă, a câștigat şi Premiul Revistei SemneBune la Atelierul IDC din acelaşi an. Din 2014 împarte lauri în calitate de jure-junior la IDC. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.

Număr articole publicate : 305