Parchează maşina la Harvard!

Afis_Parcheaza_masina_la_HarvardPiesa de Parchează maşina la Harvard” (“Park Your Car in Harvard Yard”), scrisă de Israel Horovitz şi regizată de Horea Popescu, spune povestea aparent simplă a doi oameni – Jacob Brackish (Constantin Dinulescu), fost profesor de muzică şi literatură engleză la Liceul Gloucester şi Kathleen Hogan () – fosta sa elevă pe care o lăsase repetentă cu mulţi ani în urmă. Legăturile dintre cei doi se dovedesc a fi însă mult mai strânse de atât, prin prisma trecutului şi a consecinţelor pe care gesturile şi deciziile de atunci le-au avut asupra vieţilor personajelor.

Conform prognozei medicului, Jacob Brackish mai are de trăit maximum un an. Pentru a-l ajuta cu treburile casei şi pentru a se îngriji de el, fostul profesor pune un anunţ la mica publicitate prin care caută o menajeră. Kathleen Hogan, o văduvă de patruzeci de ani, răspunde anunţului şi este angajată. Fostul profesor nu îşi recunoaşte eleva, care aplică pentru post special pentru a-l vedea pe bătrân suferind şi murind. Crede că se va răzbuna astfel pentru faptul că Brackish îi lăsase repetenţi la muzică pe ea, pe soţul şi pe părinţii ei, influenţându-le negativ destinele tuturor. În a doua jumătate a piesei, se dezvăluie cu o repeziciune neaşteptată aspecte surprinzătoare legate de Kathleen şi fostul ei profesor. Cu toate că acestea dau o notă telenovelistică episodului, îl transformă, pe de altă parte, în secvenţa cea mai alertă şi mai dramatică a poveştii.

De la premiera din anul 2001, piesa a avut numeroase reprezentaţii pe scenele din Bucureşti şi din ţară. În seara de marţi, 24 iunie 2014, “Parchează maşina la Harvard” s-a jucat la Teatrul Mic din Bucureşti. Situaţiile tragi-comice desfăşurate pe durata a aproape două ore reuşesc să menţină interesul publicului mai ales prin jocul excepţional al actorilor de la de Stat. Dialogurile dintre şi Constantin Dinulescu sunt extrem de savuroase, iar mare parte din comic este asigurat de caracterul opus al personajelor: Brackish este un bătrân ursuz, iar Kathleen o femeie plină de viaţă aflată în floarea vârstei; Brackish este evreu, Kathleen este catolică; Brackish ascultă muzică clasică, în timp ce Kathleen preferă muzica pop şi rock&roll; fostul profesor este aparent surd şi se foloseşte de un aparat auditiv, în timp ce Kathleen vorbeşte mult şi tare; Brackish este întruchiparea raţiunii, iar Kathleen este sentimentală.

Cei doi învaţă să convieţuiască în ciuda diferenţelor dintre ei şi, mai ales, în ciuda resentimentelor pe care Kathleen i le purta profesorului. Fosta eleva are şansa de a-şi lua revanşa repetând examenul pe care l-a picat cu ani în urmă.

Parcheaza_masina_la_HarvardNu trebuie uitat la categoria distribuţie nici Dog – câinele extrem de simpatic şi talentat care apare în câteva scene dinspre finalul piesei şi care interacţionează ireproşabil cu actorii.

În spatele hohotelor de râs şi a aplauzelor stârnite, piesa lasă în mintea publicului câteva întrebări pentru reflecţie: în ce măsură suntem interconectaţi şi ne influenţăm reciproc vieţile, poate chiar fără să fim conştienţi de asta?, ce rost au frustrările şi resentimentele?, putem alege să fim ceea ce suntem sau destinul şi circumstanţele ne modelează identitatea şi drumul în viaţă? Lecţia pe care o învăţăm este că putem lua nota 10 la un examen pe care l-am picat acum mulţi ani. Totul este subiectiv până la urmă, la fel ca muzica. Doi oameni care se iubesc ar avea probabil la fel de multe motive să se urască, după cum doi oameni care se urăsc s-ar putea, la fel de simplu, iubi. Este alegerea noastră ce punem în balanţă atunci când decidem.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Număr articole publicate : 24