Mario Barangea: ”rolul basmelor este acela de a întregi un ethos, o viziune despre lume.”

 

mario.

L-am cunoscut pe Mario acum câțiva ani, la un curs de scriere creativă. I-am urmărit apoi activitatea, participând în cele din urmă la câteva ședințe din cadrul atelierului de Aplicată. Am intrat astfel cu ușurință în amestecul de lumini și umbre ale basmului, prin care ne actualizăm trăirile colective. Miturile, atât de prezente în lume, tulbură temporalitatea și fațetele acesteia, adăugând percepțiilor noastre o interpretare dominată de imaginar. Pentru jocul zilnic de roluri pe care îl efectuăm, l-am provocat pe Mario să-mi povestească despre încâlcitele interpretări ale culturii populare, dat fiind faptul că trăim împreună cu ceilalți semnele miturilor.

SemneBune: Timpul basmului este un timp al visului, potrivit fiecărui cititor. Consideri că nostalgia față de trecut este condiția care l-ar putea întoarce pe omul de azi la origini sau ce anume ușurează integrarea basmului în mundan?
: Am pornit de la ideea că basmul nu e doar o narațiune fantastică, transmisă oral prin tradiție în genul unei povestiri obișnuite. Este ceva în mai adânc decât mirabilul de primă instanță. Genul ăsta de abordare e atestat chiar de lectura
atentă a istorisirii. Basmul nu-i explicativ precum legenda (”de ce” există cutare lucru sau ”cum” a ajuns să fie cutare lucru ceea ce este acum, etc), basmul e atractiv prin faptul că implică, nu doar senzorial sau emoțional ci, mai ales, trage după sine în firul epic pe cel curios să se descopere pe sine în arhetipurile de acolo. Substanța basmului e mereu prezentă, nu se referă la un trecut posibil. Dacă vorbim de o nostalgie, aceasta poate fi în primul rând definită de recuperarea unei memorii mitice ancestrale. Substratul adaptării noastre la lume pare a fi reiterarea perpetuă a căutării unui centru izbăvitor.

SB: În inima unei culturi se produc simboluri și prin legarea lor, mituri definitorii. Care sunt temele centrale regăsite? Există un numitor comun al basmelor cu care ne-am familiarizat parcurgând imaginarul unei culturi?
MB: Tipologia basmului e construită din miteme simple: plecarea la drum, încercările, biruința etc. Aceste miteme (sau simboluri) sînt universale. Dar e posibil să păcătuim prin reducționism dacă insistăm prea mult cu cercetarea structurii. Importanța antropologică e dată și de mitopee (cum zicea Lazăr Șăineanu) – trupul de metafore și alegorii care îmbracă structura. În basme e persistentă metamorfoza, marca unui dinamism incredibil. Totul se schimbă, se transformă fără încetare, iar vitalitatea asta e una dintre numeroasele chei care pot deschide înțelesurile unui .

SB: Se consideră că basmele sunt ficțiune. Care este totuși funcția lor (respectiv funcția
ficțiunii) din punct de vedere cultural?
MB: Basmele sînt opere de ficțiune atâta timp cât se pune în discuție valoarea lor literară. Desigur că verosimilitatea este contrazisă: nimeni n-a văzut cai care zboară și vorbesc, balauri cu șapte capete sau alte făpturi similare. Dar rolul basmelor este acela de a întregi un ethos, o viziune despre lume. În cazul ăsta relevanța lor e mitologică.

SB: Ai coordonat un atelier de aplicată. În ce fel se integrează orizontul mitului în orizontul realității, căruia cel mai adesea i se sustrage caracterul metaforei?
MB: E drept că ”mitologie aplicată” sună un pic ciudat. Dar realitatea e mai simplă – am încercat să atrag atenția asupra unor arhetipuri mitologice care, odată cercetate, asigură un dublu parcurs: al persoanei către rădăcinile sale (încă enigmatice pentru conștiința diurnă) și al simbolurilor liniștitoare către un intelect împovărat de fatalitatea cotidianului.

SB: Aflându-ne în planul subiectivității, au reușit totuși cursanții să participe la o experiență comună? Și-au împărțit rolurile din basme sau au trăit uniform magia personajelor și a miturilor?
MB: Din păcate nu am acces la trăirile subiective ale celor ce mă însoțesc la aceste ateliere și cursuri, dar sper într-o bună asimilare a sugestiilor de lectură. Experiența fiecăruia este unică și intransmisibilă, însă pot să mărturisesc despre un sentiment de communitas legat de egalitatea tuturor în fața înțelesurilor mitului.

SB: Pot basmele să fie cheia unui adevăr care animă realitatea cotidiană, accesibilă tuturor? De ce?
MB: Probabil că realitatea cotidiană e una asupra căreia ne punem toți în acord, adică e o realitate convențională, legiferată și formalizată, care asigură fără tulburare conviețuirea. Asta ar trebui să garanteze normalitatea – relațiile cenzurate de norme și dispoziții, etc. Ar fi ideal ca realitatea personală să fie realitatea de zi cu zi, întoarcerea la cutumele virtuții ar ușura considerabil practicarea propriilor convingeri. De pildă, protagonistul basmelor duce încercările la bun sfârșit prin înțelepciune. Dar în basme înțelepciunea nu-i un mister, sagacitatea eroului ne face să recunoaștem accepția practică a înțelegerii.

SB: De ce crezi că există tendința de a smulge timpurilor noastre caracterul mitic? Nu se repetă oare -chiar și în timpul nostru- modelele cu care ne-am familiarizat din lecturi?
MB: Bineînțeles că se repetă.. Ni se oferă și acum mitologii (politice, sociale, culturale, etc) chiar dacă mai seci și mai facile, golite de sacru și mister. Dar face și asta parte din cinetica mitului. E un motiv în plus să conștientizăm organicitatea miturilor, dinamismul lor. Sufletul caută în continuare confortul eliberării din anxietate și împuținare, are nevoie să știe că există mereu undeva un cadru, loc, timp, mod prin care și în care să-și salveze condiția fragilă.

Notă: a terminat un masterat în Filosofie, unul în Studii Religioase (Texte și Tradiți) și în prezent este doctorand al Facultății de Filosofie. În calitate de lector al Fundației Calea Victoriei, (http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2010/mario-barangea/) Mario este cel care ne ghidează în labirintul imaginarului, familiarizându-ne cu istoria religiilor, lectură și scriere creativă, simbolism, alchimie, șamanism, mitologie și folclor, conducându-ne astfel spre centrul nostru. Îi puteți găsi textele aici (http://poiematike.blogspot.ro/) și aici (http://www.noxtatic.blogspot.ro/).

Carla-Francesca Schoppel

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

(x) Colaborator SB

Absolventă și masterandă a Facultății de Filosofie. Rătăcită, dar nu pierdută în labirintul basmului, deschide cu cheia visului „Alice în Țara Minunilor”, studiind povestea dintr-o perspectivă filosofică. Rar, scrie poezie.

Număr articole publicate : 35