Există momente, mai ales în apropierea Crăciunului, când vrei să te detașezi de încrâncenarea de peste an. Când nu mergi la teatru cu gândul de a analiza și reanaliza replicile. Când ești curios să vezi un cuplu inedit: Marius Manole și Rodica Mandache. Când te bucuri de o sală plină la Godot și când îți notezi citate pe întuneric. Când începi să îl cunoști pe Mihail Sebastian punând cap la cap bucăți din jurnalul său, fragmente din piesa Jocul de-a vacanța, dar și decupaje din corespondența Leny Caler (Marea iubire a lui Sebastian) – Mihail Sebastian. Cam despre asta a fost vorba joi, 12 decembrie, la Godot Café- Teatru.
Cei mai mulți dintre recenzenții piesei Marea iubire a lui Sebastian vorbesc despre patru personaje. Eli Bădică de la Bookaholic adaugă celor patru personaje (Leny Caler – Rodica Mandache, Mihail Sebastian – Marius Manole, Ștefan Valeriu – Istvan Teglas și Corina – Ana Ioana Macaria) și un al cincilea, tăcerea. Din punctul meu de vedere există doar două personaje și trei umbre. Leny Caler merge umăr la umăr de-a lungul întregii reprezentații doar cu tăcerea. Sebastian, Ștefan Valeriu și Corina sunt doar niște umbre trasate foarte fin de către regizor, pentru a echilibra raportul trecut-prezent.Contraponderea muzicală încearcă să anihileze tăcerea, fapt ce reușește pe alocuri. Își găsesc astfel locul bucăți interbelice, Mozart, dar și Metallica.
Astă-noapte l-am visat pe Mihai. Pe Mihai Sebastian. Tânăr cum era. Uite-l! Ce tânăr e! Eu nu mai sunt. Eu sunt bătr… Eu nu mai sunt tânără. Eu m-am încăpățânat să trăiesc mult.
Astfel debutează reprezentaţia, cu replica actriței, ajunsă la vârsta senectuții. Marea iubire a lui Sebastian este un spectacol-lectură, un spectacol în care actorii stau aşezaţi și își citesc replicile. Vocea funcționează ca unic ghid pentru spectator. Decorul, luminile și costumele trec în planul secund.
Leny Caler (Rodica Mandache) trece în revistă momentele esențiale ale vieții și operei lui Sebastian. O face cu candoare, dar și cu multe regrete pe care nu le maschează și pe care nici nu vrea să le mascheze. Marius Manole interpretează excelent partitura, fiind deopotrivă timid și grav, naiv și genial. Rolul său stârneşte curiozitatea spectatorului de a afla ulterior cine a fost omul Sebastian, dar şi de a-i citi cărţile. Dialogul la distanță (peste timp) între Leny și Mihai este însoțit de replicile personajelor din Jocul de-a vacanța (Corina și Ștefan Valeriu). Nici poziționarea celor patru pe scenă nu este întâmplătoare. Corina stă în dreapta lui Leny, iar Ştefan Valeriu în stânga lui Sebastian.
Gingăşie, emoţie pură, regret, patos, dar şi candoare. Toate aceste ingrediente se regăsesc în piesa jucată la Godot. Regizorul Diana Mihailopol a ales foarte bine proporţiile acestora. Ce urmează? Poate o lectură mai atentă a operei lui Mihail Sebastian. Sau o perspectivă diferită pentru cei familiarizați.
–
sursa foto aici