Găleți cu apă și liste de cărți

ice-bucket-challengeOamenii când se plictisesc își caută ocupație. Și cum Facebook-ul e un loc numai bun de joacă, de câteva săptămâni am tot văzut cum se joacă de-a turnatul găleților în cap, apoi de-a topurile de cărți, apoi de filme, apoi de muzică. Acum vreo jumătate de an a fost o joacă  asemănătoare cu picturi și cu imagini din filme. Dacă îmi permiteți să fiu sincer, Ice Buckett Challenge este o prostie, dar a oferit unor oameni posibilitatea de a-și face puțin PR gratis și altora de a se distra și de a se crede importanți. Știu că ideea inițială a acestei provocări este una umanitară și are scop nobil, dar nu cred că dacă îți torni o găleată cu gheață în cap rezolvi ceva, chiar dacă donezi bani pentru o cauză, oricare ar fi ea. Este doar un mod de a atrage atenția asupra ta, în primul rând și abia apoi asupra unei probleme cum este  ALS sau boala Lou Gehrig, despre a cărei conștientizare este de fapt vorba în toată această nebunie. Dar sunt multe alte variabile care nu s-au luat în calcul, cum ar fi faptul că : în timp ce alții mor de sete noi ne turnăm găleți cu apă rece în cap, iar asta poate fi un apel la sensibilitate și o manipulare a sentimentelor redirecționată spre alte și alte probleme ale omenirii, însă în esență chiar este o prostie, fiindcă dacă vrei să donezi bani o faci fără tam-tam și fără apă în cap. Văd că valul deja a trecut și se pare că această campanie este una de succes, în ciuda multelor defecte.

Legat de listele cu cărți, filme, muzică (eu am răspuns la cărți și filme), trebuie să spun că eu nu cred în topuri și nu am avut niciodată o carte preferată, un film preferat etc., fiindcă nu mă limitez și mereu descopăr ceva care să-mi atragă atenția, care să mă învețe ceva, să mă ajute să înțeleg ceva despre mine, despre lume, despre Dumnezu, moarte, iubire, suferință, război, boală, artă și tot așa, dar există într-adevăr mai multe preferințe, însă depind de momentul în care mă aflu. Dacă aș scrie acum o listă cu zece cărți ar fi probabil alta decât aceea pe care am scris-o atunci și peste o zi alta. Poate aș păstra anumite titluri mereu, poate mi-aș aduce aminte de cărți pe care le credeam demult uitate și îngropate printre alte și alte cărți, dar chiar uitată, o carte tot îți lasă ceva în creier: poate e doar un cuvânt, poate e o imagine, poate inconștient ți-a dat răspunsul la o întrebare la fel de inconștientă sau de ce nu, poate dacă nu citeai acea carte ai fi luat o altă decizie într-un moment dat, ai fi făcut altceva, viața ta ar fi putut fi alta. Nu putem să știm până la capăt cum ne influențează un autor sau altul, un film, un album muzical, o piesă de teatru, un poem. Sunt întâlniri pe care le avem și care lasă urme. Mi se întâmplă uneori să citesc o carte, aparent să o uit și peste un an de zile, absolut întâmplător, în timp ce fac ceva care n-are nicio legătură cu acea carte (sau poate are, dar nu-mi dau seama) brusc îmi amintesc de ea, de o scenă, de o frază și mi se relevă ceva ce nu conștientizasem la lectură și apoi o integrez în lumea înconjurătoare și astfel începe cu adevărat să facă parte din mine.

Cârcotașii nu s-au lăsat așteptați, mulți au fost cei care au strâmbat din nas și nu au răspuns la provocare, susținând că este încă o modalitate de a „te da mare” Fragonard,_The_Readerpe Facebook cu cât de cult ești, însă am observat următoarea chestie: mai toate listele pe care le-am citit cuprind cărți personale, nu sunt topuri făcute cu gândul ca ceilalți să vadă ce deștept ești. Oamenii chiar au pus în lista lor cărți care chiar le-au plăcut. Faptul că multe din aceste cărți nu sunt atât de bune sau din contră, faptul că unele liste sunt exhaustive nu dovedește nimic, nici negativ, nici pozitiv. Dacă azi citești o carte proastă și continui să citești este mai mult decât posibil ca la un moment dat să ajungi la o carte bună. La fel și cu filmele sau muzica. Iar dacă unii oameni au pus pe lista lor cărți „grele” există șansa ca acei oameni chiar să le fi citit și să le fi plăcut, nu să le fi pus doar de dragul de a epata. Marele câstig este că am mai aflat titluri noi. Marea pierdere este că îmi dau seama că sunt atâtea cărți pe care nu le-am citit și nu le voi citi niciodată și acest lucru mă întristează. Dar una peste alta este bine că încă citim și că Facebook-ul nu este doar pentru pisici și selfie-uri.

                                                                                                                                                                                                    (imagine: Fragonard – The Reader)

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

V. Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB.
Ion-Valentin Ceaușescu este coordonator „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth).
Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 230