Doua liniute – fetele stiu de ce

Două liniuțe pot schimba o viață – un mesaj pe cȃt de simplu, pe atȃt de tulburător. Ȋn noul spectacol al Liei Bugnar, destinele mai multor personaje se intersectează ȋntr-o manieră tragică, relevȃnd răni adȃnci, responsabilități azvȃrlite la coș sau dorința de răzbunare. Martorii (deloc muți) ai poveștilor ȋi veghează dintr-un univers secret, ȋn care obiectele și lucrurile ȋși trăiesc propriile drame, confesȃndu-se ȋn fața noastră.

Godot_Doua-Liniute1-520x245

Crina () și Robert () se ȋntȃlnesc ȋn parc, pe banca de la statuie. E prima dată cȃnd se văd, după o corespondență ȋndelungată pe Facebook. El este dornic de o partidă de amor. Ea, neexperimentată ȋntr-ale iubirii, visează la o seară romantică la operă. Momentele stȃnjenitoare de tăcere sunt acompaniate, din background, de monologul caustic al Băncii (), un fin psiholog al problemelor de cuplu, expertă ȋn citirea posterioarelor care se așează pe ea. Mult mai sensibilă și visătoare, Rochia (Irina Antonie) Crinei se plȃnge că nu e scoasă afară mai des. Rick (Cătălin Babliuc) este băiatul rău care reușește să strice socotelile tuturor. Cami (Irina Antonie) și Tavi (Anghel Damian) au IQ-ul unei mese de biliard, dar se iubesc cu năbădăi. Pentru ea, ar putea fi prima dată cȃnd cele două liniuțe au o semnificație fericită. Obsesia măritișului (Istvan Teglas) ȋși face veacul ȋn mintea fetei, sperȃnd ȋn van că va avea ocazia să fie pusă deoparte ȋntr-o zi.

Ȋn „Două liniuțe” feminitatea se ȋmbracă ȋn nuanțe sumbre, iar maternitatea poartă doliu. Vinovații nu sunt bărbații – să nu dăm totuși vina doar pe ei – ci slăbiciunile umane care se instalează confortabil ȋn ambele sexe. Dragostea este complicată (cum altfel?), un joc de puzzle cu piese lipsă din fabricație. Ar putea ea ȋnsăși să fie unul dintre protagoniști, dar pentru asta ar trebui să vorbească ȋn mai multe limbi simultan. E greu. Preferă ȋn schimb să se insinueze ȋn mărturisirile Băncii, ȋnțeleapta grupului, cea care pare a deține cele mai multe explicații pentru comportamentul imprevizibil al bipezilor. Ȋn plimbările ei de-a lungul destinelor zbuciumate, dragostea ȋși pune o sumedenie de măști. Uneori ajunge să semene izbitor de mult cu singurătatea, frustrarea sau egoismul.DSC_9286-001

Umorul piesei reunește sarcasmul și empatia. Martorii ȋntȃmplărilor nefericite ȋi dojenesc pe oropsiții iubirii. Erorile lor li se par inacceptabile; alegerile, infantile. Ȋnsă, ȋn spatele cuvintelor usturătoare, se ascunde o grijă aproape maternă pentru deznodămȃntul poveștii lor.

le oferă personajelor sale șansa de a fi ȋnțelese dincolo de vălul de prejudecăți urzite de societate. Astfel, spectacolul aduce pe alocuri cu un basm pentru copii mari.

Fotografii: Elena Simion (pentru Ziarul Metropolis)

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Colaborator SB

Absolventă a Masteratului de Traducere a Textului Literar Contemporan din cadrul Universității București. Premiată IDC, secțiunea Poezie (2012), scrie cronici de teatru, recenzii de carte, povestiri și poeme publicate ȋn diferite reviste. Pasionată de desen și spiritualitate.

Număr articole publicate : 44